ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2020

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.11.2019, A. a formulat cerere de completare a deciziei nr. 5620 din 14 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul completării considerentelor și a dispozitivului deciziei arătate cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

1.1. Cererea de completare a deciziei

Recurentul-reclamant a arătat faptul că anterior termenului de judecată din data de 14.11.2019 a trimis prin poștă rapidă mai multe înscrisuri, respectiv: excepție de neconstituționalitate, cerere de sesizare a ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, note de ședință, decizia nr. 1025/2016 a ICCJ, un articol publicat la data de 26.08.2019 și extrase de pe portalul ÎCCJ.

De asemenea, a arătat că la data de 13.11.2019, orele 02:02 PM, a trimis pe adresa de e-mail a instanței aceleași cereri, însă, la data de 14.11.2019, instanța de recurs s-a pronunțat pe fondul recursului, fără a se avea în vedere și cererile formulate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de completare a hotărârii arătate, Înalta Curte reține că este întemeiată, motiv pentru care o va admite, având în vedere argumentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

După efectuarea verificărilor la grefa instanței, Înalta Curte constată că la dosarul de recurs, la data de 13.11.2019, prin e-mail, orele 14:02 PM, recurentul-reclamant a depus înscrisurile despre care a făcut vorbire în cererea sa de completare a hotărârii. De asemenea, la data de 15.11.2019, au fost înregistrate la Înalta Curte și originalele trimise prin poștă de recurent.

Având în vedere faptul că cererile au fost formulate și transmise instanței prin mijloacele de comunicare e-mail și poștă anterior termenului de judecată stabilit pentru judecarea recursului, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 444 din C. proc. civ. și va proceda la completarea considerentelor și a dispozitivului deciziei nr. 5620 din 14 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, văzând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată și cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte urmează a soluționa cererile arătate după cum urmează:

2.1. Cererea de sesizare a Curții Constituționale

Recurentul-reclamant B. a solicitat instanței de recurs sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum și a art. unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 privind modificarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raporat la prevederile art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Recurentul a arătat că prin modificările succesive aduse normelor care reglementau exercitarea funcției de viceprimar, textul așa cum era inițial a creat o serie de inadvertențe fiind lipsit de claritatea, accesibilitatea și previzibilitatea legii, afectând principiul securității raporturilor juridice.

2.2. Soluția instanței

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial (…).

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Condițiile de admisibilitate desprinse din textele de lege enunțate, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele: - excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale; - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în fața instanței de judecată; - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către recurentul din proces.

Cât privește condiția existenței unei legături între dispozițiile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte constată că și această condiție este îndeplinită, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale se aplică raportului juridic dedus judecății, având în vedere că intimata-pârâtă a emis Raportul de evaluare ce face obiectul acțiunii judiciare, fiind întemeiat pe cazul de incompatibilitate prevăzut de 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, rezultă cu evidență că dispozițiile legale de mai sus au legătură cu soluționarea litigiului ce formează obiectul examinării în cauză, întrucât autoritatea pârâtă, făcând aplicarea textelor de lege invocate acum ca fiind neconstituționale, a constatat încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de către recurentul-reclamant.

În aceste condiții, în care se solicită sesizarea Curții Constituționale cu o excepție vizând o dispoziție legală ce este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerința de admisibilitate referitoare la existența unei legături între norma legală în raport cu care se invocă excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei.

Opinia Înaltei Curți cu privire la excepția invocată este aceea că norma legală în discuție nu aduce atingere drepturilor prevăzute în Constituția României.

Date fiind considerentele anterior expuse, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va sesiza Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raporat la prevederile art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

3.1. Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

Prin cererea formulată recurentul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

- Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, așa cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, se aplică și situațiilor în care nu s-au definitivat rapoartele de evaluare a stării de incompatibilitate întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017?

3.2. Soluția instanței

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este inadmisibilă cererea recurentului de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ., "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept s-a subliniat cu consecvență că, prin mecanismul reglementat de art. 519 și următoarele din C. proc. civ., se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme legale îndoielnice, lacunare sau neclare.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în speță, chestiunea de drept ce face obiectul sesizării nu este suficient de dificilă. Or, întotdeauna problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite. De asemenea, chestiunea de drept trebuie să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei să depindă soluționarea pe fond a cauzei; noțiunea de "soluționare pe fond" trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei (în aceste sens s-au pronunțat atât Înalta Curte de Casație și Justiție, spre ex. prin decizia nr. 1/2013 privind dezlegarea unor chestiuni de drept pronunțată în dosar nr. x/2013, cât și doctrina)

Față de considerentele mai sus expuse, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea recurentului de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de A..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 5620/2019 din 14 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că:

Sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.