ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3964/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 iulie 2019 și precizată în repetate rânduri, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România și pe pârâtul B., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea actului administrativ jurisdicțional cu caracter individual emis de pârâtă în exces de putere sub numărul x/25.06.2019, precum și a constata refuzul nejustificat al pârâților de a răspunde petiției adresate de reclamant în legătură cu nelegalitatea acestui act administrativ și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale.

Prin sentința civilă nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat nulitatea cererii formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România și B., având ca obiect despăgubiri materiale și morale și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A susținut recurentul-reclamant că prima instanță a invocat în hotărârea pronunțată prevederi legale neaplicabile materiei contenciosului administrativ și că actele de procedură întocmite de aceasta sunt lovite de nulitate întrucât au fost emise de un complet specializat în materie de drept civil, fiind încălcat principiul specialia generalibus derogant.

A considerat că în mod greșit prima instanță a respins cererea sa prevalându-se de prevederile art. 194 C. proc. civ., apreciind că aceste dispoziții sunt specifice fazei de regularizare a cererii și că nu pot fi primite la peste un an de la introducerea acțiunii, invocarea acestor dispoziții fiind tardivă.

Recurentul-reclasmant a menționat că prima instanță a respins nemotivat excepția de nelegalitate a contractelor de asistență juridică încheiate de către pârâtă și a apreciat că pentru acest motiv sentința atacată este lovită de nulitate absolută.

Totodată, a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și că hotărârea atacată nu exprimă adevărul, fiind întemeiată pe prevederi ale C. proc. civ. care nu sunt aplicabile în cauză.

Intimata-pârâtă Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința este data cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din 31 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu nr. x/2019 a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A. și a fost sesizată Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ.

Ulterior soluționării acestei cereri, petentul a formulat în cadrul precizărilor depuse la dosar, o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, fiind creat dosarul asociat nr. x/2019 cu termen de judecată la data de 8 decembrie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Comisia Națională de Disciplină, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din același Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."

Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin sentința atacată cu recurs instanța de fond a argumentat în fapt și în drept, atât soluția nulității cererii având ca obiect despăgubiri materiale și morale cât și soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ.

Cu toate acestea, în speță, recursul formulat de recurentul-reclamant A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și să constate nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Comisia Națională de Disciplină.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.