ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1621/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1621/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 16 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2020 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a solicitat reexaminarea amenzii judiciare aplicate prin Decizia nr. 833/CA/2020-R din 20.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2020.
Hotărârea primei instanțe
Prin încheierea nr. 2/CA/2021 - R pronunțată la data de 22 ianuarie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României și a respins, ca nefondată cererea de reexaminare declarată de petentul A., împotriva Deciziei nr. 833/CA din 20.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care a menținut-o în totul.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii menționate la pct. 2 a formulat recurs recurentul-reclamant A., cererea nefiind semnată în original, a fost transmisă prin e-mail și înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 ianuarie 2021.
Apărările intimatului
Intimata-pârâtă Filiala Bihor a Ordinului Arhitecților din România a depus la dosar întâmpinare prin care solicită, în principal, anularea cererii de recurs pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.
Recurentul-reclamant a depus precizare prin care solicită admiterea recursului, dar cererea a fost comunicată, de asemenea, prin e-mail.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția instanței de recurs
În ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției nulității recursului pentru lipsa semnăturii în original, deoarece este un aspect prealabil peremptoriu, de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, astfel că admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru nedepunerea în original a cererii de recurs, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."
Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:
"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."
Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":
"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."
Conform art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.:
"(2) La cererea de recurs se vor atașa (...), precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic.(3) Mențiunile prevăzute la (...), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(...)"
Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a comunicat cererea de recurs prin mail, la data de 26 ianuarie 2021, fiind înregistrată la instanța de fond la aceeași dată, recursul purtând semnătura olografă, care, datorită modalității de depunere, se regăsește în forma imprimată.
Totodată, se reține că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a recurentului-reclamant, care nu a comunicat instanței un astfel de exemplar al cererii, deși a fost citat cu mențiune în acest sens și nici nu a procedat la semnarea pe exemplarul aflat la dosarul cauzei.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnături, care trebuie aplicate în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acestuia.
În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința din 29 ianuarie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "în ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de recurs declarată de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 2/CA/2021 - R pronunțată la data de 22 ianuarie 2021 de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nesemnată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.