ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Filiala Bihor a Ordinului Arhitecților din România, anularea procesului-verbal din 10.05.2018, precum și a procesului-verbal din data de 28.11.2018.

Prin încheierea nr. 442/CA/2020 din 09.07.2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă excepția de necompetență funcțională a secției a III-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu de instanță, și a fost trimis dosarul spre soluționare secției I Civile a aceleiași instanțe.

Împotriva hotărârii de declinare a promovat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 16.07.2020, sub nr. x/2019, iar prin precizările ulterioare depuse la dosar partea a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 184/2001, pe care le-a considerat neconstituționale prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României. De asemenea, a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 132 alin. (3) și a prevederilor art. 197 teza I din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 848/CA/2020-R din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 132 alin. (3) și a art. 197 teza I din C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 184/2001 și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., excepție invocată de același recurent.

De asemenea, s-a admis excepția netimbrării recursului, excepție invocată din oficiu, și s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 442/CA din 09.07.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Filiala Bihor a Ordinului Arhitecților din România.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 24 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Cererea de contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., partea invocând faptul că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale cu referire la chestiunea timbrajului. În cuprinsul cererii de contestație în anulare a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 488 alin. (1) și art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., precum și art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

La termenul de dezbateri din data de 14 iunie 2021, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, în urma deliberării, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate mai sus, reținând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în sensul că textele de lege vizate de excepție nu au legătură cu soluționarea cauzei.

De asemenea, prin Decizia nr. 503/CA/2021-R din data de 14 iunie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Filiala Bihor a Ordinului Arhitecților din România, împotriva deciziei nr. 848/CA/27.11.2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, care a fost menținută în totalitate, fiind obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în contestație.

Împotriva soluției Curții de Apel Oradea, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv a prevederilor art. 488 alin. (1) și art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., precum și art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, contestatorul A. a formulat recurs, în termen legal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.07.2021.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 16.09.2021, intimatul-pârât Ordinul Arhitecților din România-Filiala Bihor a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar constatarea nulității acestuia pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor depuse în dovedire.

La termenul de dezbateri din data de 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, invocate de intimatul-pârât, apreciind că partea a formulat critici subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a transmis instanței supreme, la data de 20.09.2021, prin intermediul poștei electronice, precizări prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, înregistrată sub nr. x/2020/a1, iar la data de 21.09.2021, tot prin poșta electronică, precizări în sensul invocării excepției nulității absolute a întâmpinării formulate de d-na avocat B. pentru intimatul-pârât.

Hotărârea recurată

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituțioanle cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, prin încheierea din data de 23 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant A., privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect.

Recursul

Împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2021 recurentul - contestator A. a formulat recurs.

In motivarea căii de atac, a susținut recurentul că instanța de judecată nu a respectat dispozițiile Deciziei nr. XXXVI/2006 pronunțate Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, pronunțate chiar în rațiunea evitării unui mod subiectiv și discreționar de către instanțele de judecată a excepțiilor de neconstituționalitate.

Astfel, instanța are obligația de a răspunde excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața ei, ca o garanție a liberului acces la justiție, garantat de dispozițiile art. 21 din Constituția României.

De asemenea, competența instanței în fața căreia a fost ridicată o astfel de excepție este limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurentul apreciind, totuși, că obligația de a răspunde unei excepții de neconstituționalitate subzisă indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competență în soluționarea fondului litigiului.

Apărările intimatului.

Intimata, Filiala Bihor a Ordinului Arhitecților din România deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți față de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu referire la condiția de admisibilitate, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că aceasta trebuie să vizeze incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanței judecătorești.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl poate produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat exercitarea controlului de constituționalitate a Legii nr. 184/2001 în integralitatea sa, apreciind că acet act normativ poate fi constituțional numai în măsura în care protejarea interesului public menționalt la art. 1 se realizează prin garanțiile instituite de Constituția României.

Or, după cum, în mod corect, s-a reținut și în cuprinsul încheierii recurate, se constată că nu există legătură între soluția ce ar putea fi pronunțată de Curtea Constituțională a României asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 184/2001, în măsura în care această lege privește modul de exercitare a profesiei de arhitect și organizarea Ordinului Arhitecților din România. Totodată în mod corect a reținut instanța în soluționarea cererii de sesizare că, excepția a mai fost invocată în cadrul acestui litigiu în fața Curții de Apel Oradea, învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 442/CA din 09.07.2020 a Tribunalului Bihor, partea formulând, în esență, aceleași critici, însă doar cu privire la dispozițiile art. 35 alin. (4). Soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a rămas definitivă, prin neatacarea acesteia, partea formulând, în schimb, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 848/CA/27.11.2020. Or, această conduită procesuală corespunde unei reiterări a excepției de neconstituționalitate pentru motive identice, considerente pentru care, în mod corect a reținut instanța că reprezintă un demers cu caracter inadmisibil.

Nu sunt fondate nici susținerile recurentului privind nerespectarea dispozițiilor Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Potrivit celor statuate prin această decizie, "Încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.". Or, în cuprinsul încheierii recurate, instanța a consemnat calea de atac împotriva acesteia - recursul, dar și termenul pentru exercitarea acesteia - 48 de ore de la pronunțare, neputându-se constata încălcarea deciziei amintite.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.