ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 iulie 2019 și precizată în repetate rânduri, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România și pe pârâtul B., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea actului administrativ jurisdicțional cu caracter individual emis de pârâtă în exces de putere sub numărul x/25.06.2019, precum și a constata refuzul nejustificat al pârâților de a răspunde petiției adresate de reclamant în legătură cu nelegalitatea acestui act administrativ și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale. Prin sentința civilă nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat nulitatea cererii formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România și B., având ca obiect despăgubiri materiale și morale și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect anulare act administrativ. Împotriva sentinței civile nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant formulând și cerere de sesizare a Curții Constituționale, fiind format dosarul asociat nr. x/2019

Hotărârea atacată Prin încheierea din 15 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 8 decembrie 2021 pentru comunicarea copiei de pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 184/2001 în integralitatea sa, formulată de petentul A..

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 8 martie 2022, Înalta Curte a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendată de drept judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 15 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 14 martie 2023, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 14 martie 2023 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) din C. proc. civ. Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora; Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 8 martie 2022 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere decesul contestatorului A.. Încheierea de ședință din data de 8 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către moștenitori, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a moștenitorilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.