ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea actelor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 3964 din 15 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Comisia Națională de Disciplină și a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 70/CA/2020-P.I din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 3964 din 15 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fosrmulat contestație în anulare A., în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimata Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

La dosarul cauzei a fost atașat referatul întocmit la data de 23.02.2022 de către prim- grefierul secției, responsabil cu interogarea bazei de date DEPABD, din conțintul căruia rezultă că numitul A., a decedat la data de 19.01.2022, conform actului de deces nr. 251/2022 eliberat de Primăria municipiul Oradea.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatorului A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

În speță, din actele dosarului, rezultă că la data de 19.01.2022 a survenit decesul contestatorului A., conform actului de deces nr. 251/2022 eliberat de Primăria municipiul Oradea.

Prin urmare, la acest moment, contestatorul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Așa fiind, reținând că la data de judecării contestației în anulare, contestatorul era decedat, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.,aceasta nu mai are capacitate procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 coroborat cu 496 alin. (1) teza finală și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatorului A. și, pe cale de consecință, va constata nulă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității de folosință a contestatorului A..

Constată nulă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3964 din 15 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.