ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11.02.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, declinată ulterior în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ordinul Arhitecților din România - Comisia de disciplină, solicitând anularea Hotărârii nr. 1/22.01.2019 a Comisiei Naționale de Disciplină și, pe cale de consecință, redobândirea calității de arhitect, daune morale în valoare de 10.000 RON și plata cheltuielilor de judecată, precum și suspendarea efectelor acesteia.

Prin sentința nr. 135 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul A..

La data de 09 decembrie 2019, petentul Ordinul Arhitecților din România - Comisia de disciplină, în temeiul art. 444 C. proc. civ., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței nr. 135/10.10.2019 în sensul obligării reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 RON, constând în onorariul de avocat, astfel cum au fost solicitate și dovedite în cauză.

Prin sentința nr. 24/F-CONT din 27 februarie 2020 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de petentul Ordinul Arhitecților din Romania - Comisia Națională de Disciplină, privind completarea sentinței nr. 135 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul A..

S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 135 din 10 octombrie 2019, în sensul că a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, rezultată din aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ.

A susținut recurentul că, deși instanța de judecată a redus cheltuielile de la 5950 RON la 3000 RON, suma este neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada acestora în fața instanței de fond, reprezentanții pârâtei nu s-au prezentat la proces, iar dosarul a fost pronunțat la primul termen.

A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 451 din C. proc. civ. cu privire la reducerea cheltuielilor disproporționate.

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul – pârât Ordinul Arhitecților din România – Comisia Națională de Disciplină a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului – excepție respinsă de instanța de judecată la acest termen – iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Se observă că în mod corect instanța a reținut, în raport de textul de lege redat, că în dosarul nr. x/2019 s-a omis a se pronunța asupra cererii pârâtului Ordinul Arhitecților din România - Comisia de disciplină, formulată prin concluziile scrise depuse la dosar la 11.09.2019, privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 5950 RON.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte constată că la dosar se află copia facturii fiscale privind contravaloarea serviciilor de asistenta juridică în dosarul nr. x/2019, observând că este îndeplinită și condiția dovedirii cheltuielilor.

In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, redus de prima instanță la suma de 3000 de RON, instanța de recurs are în vedere dispozitivul și considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care se tranșează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reține astfel instanța că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie și nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 24/F-CONT din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.