ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 20/2020

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 august 2015 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâții C., S.C. A. S.R.L. prin administrator special D. și D. - administrator special al S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului C. la plata daunelor interese compensatorii, potrivit ratei inflației aferentă perioadei 20 iulie 2011-31 martie 2017 în sumă de 46.486,89 RON și a daunelor interese moratorii respectiv dobânda legală aferentă perioadei 20 iulie 2011-25 aprilie 2017 în sumă de 479.958,04 RON, iar în subsidiar, în condițiile în care se apreciază că data de la care curg dobânzile, este ziua introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 24 august 2015, s-a solicitat obligarea acestuia la plata daunelor interese compensatorii în sumă de 864,87 RON aferentă perioadei 24 august 2015-31 octombrie 2016, și daune interese moratorii (dobânda legală) colaterală pentru perioada 24 august 2015-25 aprilie 2017 în sumă de 117.246,49 RON și actualizarea cuantumului total al daunelor până la data plății efective în funcție de data inflației.

Prin încheierea din 14 decembrie 2016, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. invocată de acesta prin întâmpinare, a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul C. și a suspendat judecarea acesteia până la soluționarea definitivă a dosarului de faliment nr. x/2011 privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L.

Reclamanta a modificat petitul acțiunii în mai multe rânduri, ultima dată la termenul de la 26 aprilie 2017 solicitând suma totală de 526.444,93 RON compusă din: daune interese compensatorii în sumă de 46.486,89 RON aferente perioadei 20 iulie 2011-31 martie 2017 și daune interese moratorii în sumă de 479.958,04 RON aferente perioadei 20 iulie 2011-25 aprilie 2017, iar în subsidiar obligarea pârâtului la plata sumei totale de 118.111,36 RON compusă din daune interese cominatorii în sumă de 864,87 RON aferente perioadei 24 august 2015-31 octombrie 2016 și daune interese moratorii aferente perioadei 24 august 2015-25 aprilie 2017 în sumă de 117.246,49 RON.

Prin sentința civilă nr. 565 din 14 iunie 2017, instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului D., administrator special al S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea formulată împotriva pârâtului C. și l-a obligat pe acesta să achite reclamantei daune interese moratorii și daune interese compensatorii calculate asupra sumei de 720.727 RON, începând cu 20 iulie 2011 și până la 28 ianuarie 2015. A respins cererea reclamantei privind actualizarea daunelor interese până la data plății. A obligat reclamanta să achite pârâtului D. suma de 372 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C..

Prin decizia nr. 362 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâtul C., a schimbat în parte sentința civilă nr. 565 din 14 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău în sensul că a obligat pârâtul să achite reclamantei daune interese moratorii și daune interese compensatorii calculate asupra sumei de 720.727 RON începând cu 24 octombrie 2014 și până la 28 ianuarie 2015.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar și pârâtul C..

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar, a solicitat admiterea acestuia, respingerea apelului formulat de C., casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea sentinței de fond.

Motivele invocate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect data de început pentru calcularea daunelor ca fiind 20 iulie 2011, adică data la care intimatul-pârât C. a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea contractului de cesiune de acțiuni autentificat sub nr. x din 19 octombrie 2009. În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 1088 alin. (2) teza a II-a C. civ. din 1864.

Se arată în motivele de recurs că, spre deosebire de instanța de fond, instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile legale prevăzute de art. 1088 alin. (2) teza a II-a C. civ. din 1864 pe care le-a aplicat în mod greșit atunci când a stabilit că data de început pentru calculul sumelor solicitate de recurenta-reclamantă este 24 octombrie 2014, considerată a fi data la care s-a născut obligația intimatului-pârât de restituire a debitului principal. Recurenta-reclamantă arată că în această situație intimatul-pârât ar putea beneficia de o îmbogățire fără justă cauză echivalentă cu valoarea daunelor produse recurentei-reclamante prin lipsirea de folosința sumei de 720.727 RON pe perioada anterioară datei de 24 octombrie 2014.

Mai susține recurenta-reclamantă că instanța de apel nu a aplicat corect principiul reparării integrale a prejudiciului și nici normele privind efectul retroactiv al nulității și pe cele privind restabilirea situației anterioare. Prin decizia pronunțată a fost încălcat și norma potrivit căreia în cadrul răspunderii civile delictuale, debitorul este de drept în întârziere.

Într-o altă critică se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că anularea, în temeiul art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, a contractului de cesiune de acțiuni încheiat între recurenta-reclamantă și intimatul-pârât, nu a presupus nicio culpă, rea-credință sau faptă ilicită din partea acestuia și a ignorat complet prevederile art. 79 din Legea nr. 85/2006 care, coroborate cu cele ale art. 80, instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Nu a fost luat în considerare nici probatoriul administrat în cauza prin care s-a soluționat acțiunea în anulare.

Se mai afirmă că instanța de apel nu a interpretat corect dispozițiile legale pe care recurenta-reclamantă le indică, respectiv art. 83 din Legea nr. 85/2006, art. 1073, 1082, 1084, 1088 C. civ. din 1864, precum și cele ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 480 C. civ. din 1864 în ceea ce privește neacordarea actualizării sumei și ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 482, 485 și 486 C. civ. din 1864 în ceea ce privește neacordarea daunelor moratorii din ziua cererii de chemare în judecată și că nu a reținut reaua-credință a intimatului-pârât la încheierea contractului de cesiune de acțiuni, deși acest aspect ar fi fost definitiv stabilit prin decizia nr. 3512 din 24 octombrie 2014.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs și a actelor din dosar, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 27 februarie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentele nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, a fost disjuns recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei nr. 362 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Ape Bacău, secția I civilă, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta -reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii și s-a fixat termen de judecată la 15 ianuarie 2020, în vederea soluționării acestuia în ședință publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv de recurs s-a invocat aplicarea greșită a normelor privind data de la care sunt datorate daunele interese moratorii și compensatorii în domeniul răspunderii civile delictuale și privind aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, precum și aplicarea greșită a prevederilor art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006.

Criticile sunt nefondate.

Curtea reține că prin decizia nr. 3512 din 24 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2011 au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței nr. 204 din 27 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de recurenta-reclamantă având ca obiect anularea contractului de cesiune de acțiuni autentificat sub nr. x din 19 octombrie 2009 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că a fost obligat intimatul-pârât C. să restituie recurentei-reclamante suma de 720.727 RON. Intimatul-pârât nu și-a executat de bună voie obligația, astfel că a fost demarată executarea silită. Suma a fost achitată în totalitate la 28 ianuarie 2015.

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, recurenta-reclamantă a solicitat plata de către intimatul-pârât a daunelor interese moratorii și compensatorii, având în vedere executarea cu întârziere de către acesta a obligației de plată pe care o avea conform deciziei nr. 3512 din 24 octombrie 2014.

Conform art. 1082 C. civ. din 1864, debitorul este obligat la plata daunelor interese și în cazul întârzierii executării, chiar dacă nu este rea-credință din parte-i. Art. 1073 C. civ. din 1864 prevede dreptul creditorului la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar, acesta având dreptul la dezdăunări. În aplicarea corectă a acestor norme legale și a principiului reparării integrale a prejudiciului, instanța de apel a schimbat numai în parte hotărârea instanței de fond, menținând obligația intimatului-pârât la plata daunelor moratorii și compensatorii.

Obligația a cărei executare a fost cerută este reprezentată de plata sumei de 720.727 RON, ca urmare a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești rămase definitive la 24 octombrie 2014. Ca urmare, data nașterii obligației de plată este data rămânerii definitive a acestei hotărâri judecătorești, respectiv 24 octombrie 2014. Astfel instanța de apel a stabilit corect data de la care curg daunele interese moratorii și compensatorii, constatând că anterior acestei date, intimatul-pârât nu datora nicio sumă de bani recurentei-reclamante, deoarece suma de 720.727 RON fusese plătită și deținută în temeiul unui contract încheiat prin acordul părților și care nu fusese anulat. În pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului astfel cum acest principiu a fost interpretat prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că, în temeiul art. 1082, 1088 și 1084 C. civ. din 1864, prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea obligației cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Curtea nu poate reține critica prin care recurenta-reclamantă susține aplicarea greșită a prevederilor art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006 deoarece instanța de apel a reținut aceste temeiuri de drept relativ la analiza cadrului legal în care a fost admisă acțiunea de anulare a actului juridic introdusă de administratorul judiciar al recurentei-reclamante, constatând că în decizia nr. 3512 din 24 octombrie 2014 nu s-a reținut culpa intimatului-pârât la momentul încheierii contractului de cesiune de acțiuni. Instanța de recurs nu poate să aprecieze asupra situației de fapt, rolul său fiind de a analiza hotărârea supusă controlului judiciar sub aspectul legalității acesteia, chestiunile de fapt fiind definitiv tranșate de instanța de apel, și nici nu poate analiza aplicarea unor prevederi legale care sunt incidente în altă cauză.

De asemenea Curtea nu va analiza criticile prin care recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a interpretat corect dispozițiile art. 83 din Legea nr. 85/2006, art. 1073, 1082, 1084, 1088 C. civ. din 1864, precum și cele ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 480 C. civ. din 1864 în ceea ce privește neacordarea actualizării sumei și ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 482, 485 și 486 C. civ. din 1864, având în vedere că aceste temeiuri de drept nu au fost indicate în cererea de chemare în judecată, ca urmare, în absența invocării acestor critici, ele nu pot fi primite, fiind făcute omisso medio.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 362 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 362 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I-a civilă ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.