ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1115/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ la 20 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar B. a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. - Sucursala Bacău, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 542.594,29 Euro, în echivalentul în RON la data plății efective, reprezentând plată nedatorată; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare standard, calculată de la data efectuării plății nedatorate - 31 august 2009 până la data restituirii efective a sumei de bani; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1092, art. 994 din C. civ. de la 1864, art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună operarea compensării legale sau, în subsidiar, a celei judiciare între creanțele reciproce ale părților litigante, față de dispozițiile Hotărârii nr. 100/2017 în care s-a stabilit cu titlu definitiv existenta unei creanțe a băncii împotriva reclamantei în sumă de 1.146.083,78 USD.

Prin încheierea din 23 aprilie 2018, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău și lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată, pentru motivele arătate în această încheiere. De asemenea, tribunalul a unit cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin încheierea din 24 septembrie 2018, tribunalul a dispus suspendarea soluționării prezentei cauze, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău, iar pârâta a formulat cerere de repunere pe rol la 10 octombrie 2018.

La termenul din 4 martie 2019, tribunalul a admis cererea și a dispus repunerea cauzei pe rol, a disjuns capătul din cererea reconvențională, având ca obiect "compensare judiciară" și a dispus formarea unui alt dosar la același complet de judecată și a acordat părților cuvântul, rămânând în pronunțare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepția lipsei de interes invocată la acel termen de judecată de reprezentantul pârâtei-reclamante, fondul cererii de chemare în judecată și cererea reconvențională având ca obiect compensare legală.

Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 188 din 16 aprilie 2019 a admis cererea principală având ca obiect "acțiune în restituire plată nedatorată" formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. - societate în insolvență prin lichidator judiciar D., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. S.A. - Sucursala Bacău.

A obligat pârâta-reclamantă să restituie reclamantei-pârâte suma de 2.235.608,05 RON (echivalentul sumei de 542.594,29 Euro) cu titlu de plată nedatorată și să plătească dobânda legală penalizatoare la această sumă, începând cu data de 31 august 2009, până la data restituirii efective a sumei de bani.

A respins ca neîntemeiată, cererea reconvențională având ca obiect "compensare legală".

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta C. S.A. și pârâta A. S.A. prin lichidator judiciar D. înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin încheierea din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 9 noiembrie 2020, pentru a se comunica un exemplar de pe cererea de intervenție accesorie a d-lui E. celeilalte părți care este lipsă, în vederea exprimării unui punct de vedere.

Împotriva încheierii din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, Comitetul Creditorilor al S.C. A. S.A. prin mandatar F. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta, a susținut, în esență, că încheierea menționată este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată de o secție necompetentă din cadrul Curții de Apel, secția I civilă.

Aceasta susține că, aparține secției a II-a Civile a Curții de Apel Bacău competența de soluționare a cauzei, situație confirmată de Înalta Curte care a înregistrat cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020 tot în cadrul secției a II-a Civile.

Prin întâmpinarea depusă, la 22 decembrie 2020, intimata-pârâtă A. S.A. prin lichidator judiciar D. a invocat excepția netimbrării recursului, excepția inadmisibilității recursului și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii.

La 7 ianuarie 2021, intimata-reclamantă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, excepția lipsei capacității procesuale de folosință, excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 18 martie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu și s-a menționat posibilitatea acestora de a depune în scris un punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat la 22 martie 2021, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 22 aprilie 2021, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția netimbrării recursului, susținută de intimate prin întâmpinare, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, față de cuantumul taxei de timbru stabilită de către instanță și dovada achitării taxei judiciare de timbru, existentă la dosarul de recurs.

În ceea ce privește excepțiile invocate de reclamantă și pârâtă privind lipsa dovezii calității de reprezentant, a excepției lipsei capacității procesuale de folosință, a excepției lipsei calității procesuale active, Înalta Curte constată că acestea nu se mai impun a fi analizate în această etapă procesuală, întrucât obiectul cererii de recurs vizează o încheiere premergătoare care nu impune o analiză pe fond a cauzei, astfel că, excepția inadmisibilității căii de atac urmează a fi soluționată cu prioritate.

Recursul are ca obiect încheierea din 12 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care instanța a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 9 noiembrie 2020, pentru comunicarea unui exemplar al cererii de intervenție accesorie a d-lui E., părților lipsă, în vederea exprimării unui punct de vedere al acestora.

În speță, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere premergătoare pronunțată de instanța de apel.

Potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. civ. "toate celelalte hotărâri date de instanță se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel",

Potrivit art. 235 C. proc. civ. "instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase".

De asemenea, potrivit art. 234 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau după caz recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare"

Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea nu dispune altfel.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că potrivit dispozițiile art. 233 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., încheierea atacată nu cuprinde mențiunea privind calea de atac și termenul de exercitare, atacarea acesteia nefiind posibilă pe cale separată.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, încheierea ce formează obiectul prezentei căi de atac nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în mod separat, având un caracter premergător, preparator în cursul soluționării procesului în fața instanței de apel.

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege evocat, va respinge excepțiile invocate de reclamantă și de pârâtă, sens în care va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul COMITETUL CREDITORILOR AL S.C. A. S.A. prin mandatar F. împotriva încheierii din 12 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. S.A. și intimata-pârâtă A. S.A. prin lichidator judiciar D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării recursului, a lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, a lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale active formulate, prin întâmpinare, de reclamanta C. S.A..

Respinge excepțiile netimbrării recursului și a lipsei calității de reprezentant formulate, prin întâmpinare, de intimata-pârâtă A. S.A.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul COMITETUL CREDITORILOR AL S.C. A. S.A. prin mandatar F. împotriva încheierii din 12 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. S.A. și intimata-pârâtă A. S.A. prin lichidator judiciar D..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2021.