ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2170/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin cererea înregistrată la data de 18.07.2022 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. de mai sus, contestatorul A., în calitate de administrator special al debitoarei B. S.A. Huși, precum și în calitate creditor salariat a formulat în temeiul art. 75 din Legea 85/20006, în contradictoriu cu intimata creditoare C. S.A. și D., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, contestație împotriva Tabelului definitiv consolidat actualizat al creanțelor debitoarei B. S.A. Huși întocmit de lichidatorul judiciar D. cu privire la creanța creditorului garantat C. în sumă de 3.924.877,81 RON, solicitând înlăturarea acestei creanțe și obligarea lichidatorului judiciar să refacă tabelul definitiv al creanțelor. Totodată, în baza art. 75 alin. (3) din Legea 85/2006 solicită ca până la judecarea definitivă a contestației, creanța în sumă de 3.924.877,81 RON a C. S.A. să fie declarată ca admisă provizoriu, precum și restituirea cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 166/F/2022 din 20.09.2022, Tribunalul Vaslui a admis contestația formulată de contestatorul A., în calitate de administrator special al debitoarei B. S.A. Huși, precum și în calitate creditor salariat, a dispus înlăturarea din Tabelul definitiv consolidat actualizat al debitoarei B. S.A. Huși întocmit de lichidatorul judiciar D. și publicat în BPI nr. 8645/17.05.2021 a creanței creditorului garantat C. în sumă de 3.924.877,81 RON, creanță înscrisă la nr. crt. 1 la rubrica creanțelor garantate-art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006.

În temeiul art. 75 alin. (3) din Legea 85/2006 a dispus admiterea provizorie în tabelul definitiv contestat a creanței creditorului garantat C. S.A. în sumă de 3.924.877,81 RON până la judecarea definitivă a prezentei contestații.

A obligat lichidatorului judiciar D. să refacă Tabelului definitiv consolidat actualizat al debitoarei B. S.A. Huși conform dispozițiilor prezentei sentințe.

Apelul declarat de pârâta C. S.A. Sucursala Bacău a fost respins prin decizia civilă nr. 69/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestor hotărâri, pârâta C. S.A. Sucursala Bacău a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a susținut încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 100/07.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr. x/2014, a sentinței nr. 188 din data de 16.04.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2017, a deciziei civile nr. 13 din data de 11.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017 și a deciziei civile nr. 1524 din data de 16.06.2022, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Revizuenta a arătat că, prin decizia nr. 100/07.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr. x/2014, s-a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 121/F/2016 din data de 15.03.2016 și s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii în parte a contestației formulate de C. împotriva tabelului prelimiar de creanțe al debitoarei B. S.A., dispunându-se înscrierea C. în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei B. S.A. cu suma de 1.146.083,78 USD, cu respingerea solicitării debitoarei, formulate în baza art. 52 din Legea nr. 85/2006 și art. 1144 și urm. C. civ., de compensare legală a acesteia cu o creanță în valoare de 1.378.045,85 euro, pretins deținută împotriva creditorului ca urmare a unor plăți suplimentare realizate în executarea contractelor de credit dintre părți.

După pronunțarea Deciziei nr. 100/2017 de către Curtea de Apel lași, B. S.A. a formulat împotriva C. o acțiune în pretenții, înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2017, prin care a solicitat obligarea băncii la plata sumei de 542.594,29 euro, în echivalentul în RON la data plății efective, reprezentând plată nedatorată, a dobânzii legale penalizatoare standard, calculată de la data efectuării plății nedatorate, 31.08.2009, până la data restituirii efective a sumei de bani, cu cheltuieli de judecată.

În cadrul acestui dosar, C. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca, în ipoteza în care s-ar admite acțiunea B. S.A., să se constate că a intervenit compensarea legală între creanța pretinsă de B. S.A. și creanța deținută de C. împotriva B. S.A., cu care banca era înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 188/16.04.2019, Tribunalul Bacău a admis cererea formulată de B. S.A. și a obligat C. să restituie B. S.A. suma de 2.235.608,05 RON (echivalentul sumei de 542.594,29 euro) cu titlu de plată nedatorată și să plătească dobânda penalizatoare la această sumă începând cu data de 31.08.2009 până la data restituirii efective a sumei de bani. Prin aceeași hotărâre, instanța a respins cererea reconvențională formulată de C., având ca obiect compensare legală, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 13/11.01.2021, Curtea de Apel Bacău a respins apelul C. ca neîntemeiat. Revizuenta a arătat că, în motivarea soluției asupra cererii reconvenționale formulate în cauză, instanțele au invocat autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 100/2017 anterior menționată. Potrivit cărora, la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva B. S.A. nu erau îndeplinite condițiile compensației legale pentru a face posibilă operarea efectelor acesteia asupra creanței deținute de C..

Recursul declarat de C. împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 1524 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.06.2022.

Revenind asupra hotărârilor a căror revizuire se solicită, revizuenta a susținut că judecătorul sindic și instanța de apel au validat efectele compensației legale în contra considerentelor deciziei nr. 100/07.02.2017, pronunțate în litigiul anterior dintre aceleași părți.

Totodată, revizuenta a arătat că, prin decizia nr. 69/14.02.2023, s-a reținut că sentința civilă nr. 188/16.04.2019, menținută în căile de atac, constituie un titlu hotărâtor ce justifică formularea contestației în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006, determinând, raportat la dispozitivul și considerentele pe care se întemeiază, înlăturarea C. din tabelul de creanțe, în considerarea faptului că creanța cu privire la care se dispusese anterior înscrierea în tabel a fost avută în vedere, ulterior, în operațiunea de calcul a sumei finale de restituit pe temeiul plății nedatorate. În consecință, s-a constatat că debitoarea a plătit în plus suma de 542.594,29 euro în baza tuturor contractelor de credit existente între părți și nu se mai poate susține că aceasta mai are de recuperat o altă sumă, toate sumele datorate reciproc între părți fiind desocotite în mod definitiv cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2017

Revizuenta a apreciat că această motivare ignoră faptul că, în cuprinsul hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017, nu a avut loc nicio compensare implicită a unor creanțe reciproce, ci s-a reținut în mod expres autoritatea de lucru judecat de deciziei nr. 100/07.02.2017, prin care s-a dispus înscrierea creanței sale și a fost înlăturată pretinsa compensare legală invocată de debitoare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19.05.2023, intimații A. și B. S.A., prin lichidator judiciar D.. au solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă, susținând neîndeplinirea cerinței căii extraordinare de atac referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la actele dosarului de față, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând, așadar, între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși autoritatea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit autoritatea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Pentru verificarea îndeplinirii cerințelor căii extraordinare de atac în cauza de față, se impune a se constata cu prioritate că litigiul dintre părți este parte a dosarului de insolvență deschis împotriva debitoarei B. S.A. în anul 2014, reprezentând dosarul asociat nr. x/2014 În raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., întreg dosarul de insolvență, cu toate acțiunile și cererile specifice soluționate inclusiv în dosare asociate, sunt guvernate de forma C. proc. civ. în vigoare data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 în ceea ce privește regimul căii extraordinare de atac al revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8. Anterior acestei modificări, ca și în contextul vechiul C. proc. civ., s-a stabilit că acest caz de revizuire oferă un remediu doar în cazul încălcării efectului negativ al autorității de lucru judecat, înlăturând soluțiile pronunțate asupra unui litigiu deja soluționat irevocabil/definitiv de instanțele de judecată într-o cauză anterioară. În acest caz era necesară întrunirea triplei identități de obiect, părți, cauză.

Deși doctrina și jurisprudența au recunoscut autoritatea de lucru judecat a considerentelor sub denumirea comună de "putere de lucru judecat" și în contextul vechilor coduri, aceasta este consacrată în mod expres doar prin art. 430-431 C. proc. civ. 2010, cu prilejul reglementării unitare a instituției autorității de lucru judecat, fără a se aduce însă nicio modificare regimului acestei forme de revizuire la momentul adoptării inițiale a Noului C. proc. civ.. Câtă vreme singura soluție ce putea fi pronunțată în cazul admiterii unei asemenea revizuiri era anularea celei de-a doua hotărâri pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, trebuia demonstrată existența triplei identități, inclusiv sub aspectul obiectului cererii.

În schimb, prin modificarea adusă art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin intermediul Legii nr. 310/2018 s-a recunoscut în mod expres extinderea acestui caz de revizuire și la situația încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, coroborat cu instituirea soluției subsecvente de trimitere a cauzei spre rejudecare în cazul admiterii unei revizuiri în acest caz și anulării hotărârii inițial pronunțate în al doilea dosar, pentru a permite soluționarea acestuia cu respectarea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv a hotărârii din anteriorul litigiu. Se au în vedere situațiile în care o chestiune litigioasă dintre părți a fost deja tranșată definitiv de instanțe de judecată într-o cauză anterioară conform art. 430 alin. (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., având autoritate de lucru judecat într-un litigiu ulterior dintre părți, chiar fără același obiect, dar în care aceasta este relevantă soluționării cauzei. În acest caz, identitatea de părți între cele două litigii și existența unei chestiuni litigioase comune pot constitui premise suficiente pentru promovarea căii extraordinare de atac.

În cauza de față, revizuenta invocă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior în dosarele nr. x/2014 și nr. y/2017, derulate între aceleași părți, având ca obiect contestație la tabel preliminar, conform art. 73 din Legea nr. 85/2006, respectiv pretenții - plată nedatorată. În acest cadru, se afirmă că instanțele s-au pronunțat definitiv asupra chestiunii litigioase referitoare la posibilitatea compensării creanțelor reciproce dintre părți și că autoritatea de lucru judecat ce însoțește considerentele referitoare la acest aspect a fost încălcată cu prilejul pronunțării hotărârilor în dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestație la tabelul definitiv întemeiată pe dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Din acestea rezultă fără echivoc lipsa triplei identități între aceste cauze, partea însăși invocând doar soluționarea definitivă a unei chestiuni litigioase prin hotărâri judecătorești anterioare.

Raportat însă la forma C. proc. civ. aplicabilă în cauză, apreciem că această situație nu se circumscrie premisei avute în vedere de legiuitor pentru declararea căii extraordinare de atac. Extinderea conținutului autorității de lucru judecat realizată prin Noul C. proc. civ. și cu privire la considerentele hotărârii judecătorești definitive nu a fost însoțită de o modificare expresă a acestui caz de revizuire, inclusiv sub aspectul soluțiilor ce pot fi pronunțate, pentru a se da eficiență deplină și efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. În absența unei reglementări exprese la momentul adoptării C. proc. civ., extinderea motivului de revizuire nu se poate realiza pe cale judiciară pentru că s-ar aduce atingere principiului securității juridice întrucât s-ar deschide calea desființării unei hotărâri judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o, opțiunea acestuia ulterior manifestată neavând incidență în cauză.

Pe de altă parte, chiar și în interpretarea propusă de revizuentă, nu se poate da curs solicitării de revizuire a hotărârilor atacate întrucât, la momentul pronunțării acestora, era cunoscută existența și motivarea precedentelor soluții. Din considerentele deciziei atacate rezultă că au fost invocate efectele celor statuate prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigii anterioare dintre părți, iar instanța de apel a analizat aceste aspecte în cuprinsul unei hotărâri definitive, specificul materiei în care s-a judecat cauza fiind absența căii de atac a recursului. În consecință, chestiunea fiind deja tranșată cu autoritate de lucru judecat, acest aspect nu poate fi reiterat pe calea unei căi extraordinare de atac de retractare pentru ar echivala cu exercitarea in fapt a unei căi de atac de reformare în absența instituirii acesteia de legiuitor.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată prezenta revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. Sucursala Bacău împotriva deciziei civile nr. 69/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și a sentinței civile nr. 166F/20.09.2022 a Tribunalului Vaslui, secția Civilă în contradictoriu cu intimații B. S.A., prin lichidator judiciar D.. și A..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2023.