ÎCCJ, Decizia nr. 249/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Vaslui, contestatorul A, în calitate de administrator special al debitoarei B SA Huși, precum și în calitate de creditor salariat, a formulat contestație împotriva Tabelului definitiv consolidat actualizat al creanțelor debitoarei B SA Huși întocmit de lichidatorul judiciar C SPRL cu privire la creanța creditorului garantat Banca D - Bacău în sumă de 3.924.877,81 lei, solicitând înlăturarea acestei creanțe și obligarea lichidatorului judiciar să refacă tabelul definitiv al creanțelor.

Prin Sentința civilă nr. 166/F/2022 din 20.09.2022, Tribunalul Vaslui a admis contestația, a dispus înlăturarea din Tabelul definitiv consolidat actualizat al debitoarei B SA Huși întocmit de lichidatorul judiciar C SPRL și publicat în BPI nr. 8645/17.05.2021 a creanței creditorului garantat Banca D - Bacău în sumă de 3.924.877,81 lei, creanță înscrisă la nr. crt.1 la rubrica creanțelor garantate-art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006; în temeiul art. 75 alin. (3) din Legea 85/2006 a dispus admiterea provizorie în tabelul definitiv contestat a creanței creditorului garantat Banca D SA în sumă de 3.924.877,81 lei până la judecarea definitivă a prezentei contestații.

A obligat lichidatorul judiciar C SPRL să refacă Tabelul definitiv consolidat actualizat al debitoarei B SA Huși conform dispozițiilor prezentei sentințe.

Prin Decizia civilă nr. 69/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/89/2014/A17, instanța a respins apelul declarat de pârâta Banca D S.A. Sucursala Bacău împotriva Sentinței civile nr. 166/F/2022 din 20.09.2022 a Tribunalului Vaslui.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, pârâta Banca D S.A. Sucursala Bacău a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..

În motivare, revizuenta a susținut că Decizia nr. 69/2023 a Curții de Apel Iași încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 100/07.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/08/2014/A, a Sentinței nr. 188 din data de 16.04.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2017, a Deciziei civile nr. 13 din data de 11.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/110/2017 și a Deciziei civile nr. 1524 din data de 16.06.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/110/2017.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2170 din 26 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr.x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins, ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta Banca D S.A. Sucursala Bacău împotriva Deciziei civile nr. 69/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția Civilă și a Sentinței civile nr. 166F/20.09.2022 a Tribunalului Vaslui – Secția Civilă în contradictoriu cu intimații B S.A., prin lichidator judiciar C S.P.R.L. și A.

În motivare, instanța s-a raportat la temeiul de drept al cererii de revizuire, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și la art. 431 C. proc. civ., în raport de care a verificat îndeplinirea cerințelor căii extraordinare de atac, constatând, cu prioritate, că litigiul dintre părți este parte a dosarului de insolvență deschis împotriva debitoarei B SA în anul 2014, reprezentând dosarul asociat nr. x/89/2014/a17.

Or, în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., întreg dosarul de insolvență, cu toate acțiunile și cererile specifice soluționate inclusiv în dosare asociate, sunt guvernate de forma Codului de procedură civilă în vigoare de data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, nefiind deci incidente modificările aduse de Legea nr. 310/2018 regimului căii extraordinare de atac al revizuirii.

Instanța a constatat lipsa triplei identități între cauzele invocate, respectiv a hotărârilor pronunțate anterior în dosarele nr. x/08/2014/A și nr. x/110/2017, derulate între aceleași părți, având ca obiect contestație la tabel preliminar, conform art. 73 din Legea nr. 85/2006, respectiv pretenții – plată nedatorată, reținând că partea însăși a invocat doar soluționarea definitivă a unei chestiuni litigioase prin hotărâri judecătorești anterioare.

Prin raportare la forma Codului de procedură civilă aplicabilă în cauză, instanța a constatat că această situație nu se circumscrie premisei avute în vedere de legiuitor pentru declararea căii extraordinare de atac.

În plus, la momentul pronunțării hotărârilor, era cunoscută existența și motivarea precedentelor soluții. Din considerentele deciziei atacate, rezultă că au fost invocate efectele celor statuate prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigii anterioare dintre părți, iar instanța de apel a analizat aceste aspecte în cuprinsul unei hotărâri definitive, specificul materiei în care s-a judecat cauza fiind absența căii de atac a recursului.

În consecință, chestiunea fiind deja tranșată cu autoritate de lucru judecat, acest aspect nu poate fi reiterat pe calea unei căi extraordinare de atac de retractare pentru care ar echivala cu exercitarea în fapt a unei căi de atac de reformare în absența instituirii acesteia de legiuitor.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuenta Banca D S.A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuenta a susținut că instanța de revizuire a interpretat greșit prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., făcând referire la împrejurarea că sub protecția autorității de lucru judecat nu intră doar dispozitivul, ci și considerentele deciziei.

Apreciază că hotărârea este nemotivată din perspectiva celui de al doilea motiv de respingere al cererii de revizuire, respectiv lipsesc considerentele prin care instanța a analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Cu alte cuvinte, susține că instanța ar fi analizat doar efectul negativ al autorității de lucru judecat.

Procedura de filtru

Conform art. 24 C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 5 iulie 2014, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ..

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 9 septembrie 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 4 noiembrie 2024, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta Banca D S.A. Sucursala Bacău și a acordat termen de judecată la 2 decembrie 2024.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul formulat, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de revizuire a respins calea extraordinară de atac, reținând că dosarului nu i se aplică efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prin raportare la data modificării Codului de procedură civilă; totodată, că la momentul pronunțării hotărârii a cărei anulare se solicită, hotărârile judecătorești în raport de care se susține contrarietatea au fost cunoscute instanței.

Criticând această hotărâre, recurenta a apreciat că forma legii de la momentul deschiderii procedurii de insolvență nu limita calea de atac a revizuirii doar la efectul negativ al autorității de lucru judecat, deoarece textul de lege nu distinge între efectele autorității.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

În primul rând, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu poate fi aplicabil în speță, după cum a reținut și instanța de revizuire, deoarece litigiul dintre părți este parte a dosarului de insolvență deschis împotriva debitoarei B SA în anul 2014, reprezentând dosarul asociat nr. x/89/2014/a17.

Or, așa cum s-a reținut și în decizia recurată, prin raportare la art. 24 C. proc. civ., întreg dosarul de insolvență, cu toate acțiunile și cererile specifice soluționate inclusiv în dosare asociate, sunt guvernate de forma Codului de procedură civilă în vigoare la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Prin urmare, în cauză nu se aplică modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 în ceea ce privește regimul căii extraordinare de atac al revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cele referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Ca urmare, prin raportare la forma Codului de procedură civilă anterior acestei modificări, se are în vedere că acest caz de revizuire verifică doar încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, înlăturând soluțiile pronunțate asupra unui litigiu deja soluționat irevocabil/ definitiv de instanțele de judecată într-o cauză anterioară.

Înalta Curte reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., care este temeiul de drept al cererii de revizuire, reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, potrivit dispozițiilor invocate, „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În jurisprudența referitoare la acest motiv de revizuire [a se vedea, cu titlu de exemplu, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători nr.329 din 11 decembrie 2017 și nr.120 din 20 mai 2019, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție – www.x.ro – în secțiunea de jurisprudență], s-a reținut că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice este ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces ori, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.

Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, însă această condiționare derivă din faptul că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata caracteristic hotărârilor judecătorești definitive.

În cauză, în deplin acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că prin Decizia nr. 69 din 14 februarie 2023 a Curții de Apel Iași, dată în dosarul nr. x/89/2014/a17, au fost avute în vedere hotărârile judecătorești invocate în susținerea cererii de revizuire.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 69/2023, instanța a respins motivul de apel formulat de apelanta/reclamantă Banca D S.A. referitor la autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 100/2017 pronunțată de către Curtea de Apel în dosarul nr. x/89/2014/al.

În motivarea acestei soluții, s-a arătat că prin admiterea contestației (formulată de Banca D împotriva tabelului preliminar în dosarul x/89/2014/al) de către judecătorul sindic nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a celor statuate potrivit Deciziei nr. 100/2017 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/89/2014/al, întrucât soluția a fost determinată de o hotărâre judecătorească nouă, ulterioară – Sentința civilă nr. 188/16.04.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2017, definitivă.

Astfel, prin Decizia nr. 100/07.02.2017 Curtea de Apel Iași a admis în parte contestația la tabel formulată de Banca D SA și a dispus înscrierea creditoarei Banca D SA în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei B SA Huși, cu suma de 1.146.083,78 USD (3,924.877,81 lei) datorată în temeiul contractului de credit nr. 2911/30.05.2005.

Însă ulterior, invocând considerentele Deciziei civile nr.100/07.02.2017 a Curții de Apel Iași, care explicitau concluziile expertizei realizate în cauză, potrivit cărora debitoarea a achitat în plus suma de 542.594,29 euro (sumă rezultată din compensarea sumei de 1.193.813,19 USD pe care B S.A. o datora băncii la data de 31.08.2009 în baza contractului de credit nr. 2911/30.05.2005 cu suma de 6.168.229,96 lei (convertită în euro) achitată în plus de debitoare creditoarei Banca D în temeiul contractelor de credit 769/28.08.2007, nr. 770/28.08.2007 și 460/18.06.2007), debitoarea a formulat pe rolul Tribunalului Bacău acțiunea în restituire plată nedatorată (dosarul nr. x/110/2017) pentru suma de 542.594,29 euro, care a fost definitiv admisă.

Câtă vreme instanțele s-au pronunțat în dosarul nr. x/110/2017 al Tribunalului Bacău în raport de considerentele invocate prin acțiune, motivare care făcea referire la o sumă plătită în plus rezultat al unei compensări ce privea inclusiv creanța înscrisă în tabel pentru Banca D SA conform deciziei nr. 100/07.02.2017 a Curții de Apel Iași, apelanta Banca D SA nu mai poate invoca la acest moment că prin prezenta contestație s-ar repune în discuție valabilitatea înscrierii sale în tabel, câtă vreme, ulterior Deciziei nr. 100/07.02.2017 a Curții de Apel Iași o altă instanță, în fața căreia putea să-și formuleze apărări, a constatat că debitoarea este îndreptățită la restituirea sumei de 542.594,29 euro pe temeiul plății nedatorate cât privește toate contractele de credit existente între părți.

Or, o asemenea soluție definitivă - Sentința civilă nr. 188/16.04.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2017, survenită ulterior Deciziei nr. 100/07.02.2017 a Curții de Apel Iași, permite judecătorului sindic din cauză să analizeze, fără a afecta autoritatea de lucru judecat, dacă la acest moment creditorul Banca D mai justifică sau nu să fie înscris în tabelul de creanțe, aceasta fiind un titlu hotărâtor în accepțiunea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, care permite, după termenul prevăzut de art. 73 alin. (2) din lege, formularea contestației împotriva trecerii unei creanțe în tabelul definitiv.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte are în vedere și că litigiile invocate de revizuentă nu îndeplineau nici măcar condiția triplei identități.

Astfel, dosarul nr. x/89/2014/A al Curții de Apel Bacău a avut ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 ianuarie 2014 pe rolul Tribunalului Vaslui, prin care contestatorul A, în calitate de administrator special al debitoarei B SA Huși, precum și în calitate creditor salariat a formulat în temeiul art. 75 din Legea 85/20006, în contradictoriu cu intimata creditoare Banca D SA și C SPRL București, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, contestație împotriva Tabelului definitiv consolidat actualizat al creanțelor debitoarei B SA Huși întocmit de lichidatorul judiciar C SPRL cu privire la creanța creditorului garantat Banca D Bacău în sumă de 3.924.877,81 lei.

La rândul său, dosarul x/110/2017 al Curții de Apel Bacău a avut ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ în data de 20.03.2017, prin care reclamanta B S.A. prin administrator judiciar E SPRL a chemat în judecată pe pârâta Banca D Sucursala Bacău, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 542.594,29 euro, în echivalentul în lei la data plății efective, reprezentând plată nedatorată; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare standard, calculată de la data efectuării plății nedatorate - 31.08.2009 până la data restituirii efective a sumei de bani.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ..

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Banca D S.A. Sucursala Bacău împotriva Deciziei nr. 2170 din 26 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr.x/1/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2024.