ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2010/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.07.2019 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., în faliment, prin curator special C. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea plăților în cuantum total de 65.715,96 RON, realizate de debitoare către pârâta S.C. D. S.R.L., reprezentând restituiri ale unor sume care au avut ca obiect stingerea unor servicii executate de către aceasta din urmă în favoarea debitoarei, în perioada iulie 2016 - decembrie 2017, să repună părțile în situația anterioară și, în consecință, să oblige pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie debitoarei suma de 65.715,96 RON, la care se adaugă dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data încasării sumei și până la data restituirii ei efective către averea debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 226/SIND/07.04.2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 916/Ap/15.10.2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția tardivității declarării apelului și l-a anulat.

Împotriva acestei decizii, A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L, a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, oricărei instanțe de același grad cu cea care a pronunțat decizia atacată.

În motivare, după expunerea situației de fapt și a etapelor procesuale parcurse, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat și a interpretat în mod greșit normele legale aplicabile în cauză.

Subsumat primului motiv de recurs, a arătat că decizia recurată încalcă decizia nr. 45/22.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen".

În continuare, aceasta a menționat că în soluționarea excepției tardivității apelului, instanța ar fi trebuit să țină cont de contextul excepțional generat de pandemie, de măsurile dispuse de autorități în vederea reducerii riscului de infectare cu coronavirus și, în special, de cele privind reducerea programului de lucru al instanțelor judecătorești.

În opinia recurentei, față de toate argumentele de mai sus, cererea sa de apel a fost depusă cu respectarea termenului legal.

Subsumat celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta a invocat aplicarea greșită de către instanța de apel a normelor legale în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În acest sens, a arătat că aplicarea în timp a normelor civile trebuia raportată la art. 24-27 C. proc. civ., astfel că erau incidente dispozițiile art. 182 și 183 C. proc. civ., așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018. Pe cale de consecință, devenea aplicabilă și decizia nr. 45/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În continuare, recurenta a invocat nelegalitatea dispoziției de obligare a sa la plata către S.C. D. S.R.L. a sumei de 3.548,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În acest sens, a precizat că a promovat litigiul în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare, raportat la starea de insolvență a acesteia, iar calitatea de apelant a aparținut S.C. B. S.R.L.

În susținerea acestei critici de nelegalitate, recurenta a invocat dispozițiile Legii nr. 85/2014, jurisprudența instanțelor judecătorești privind calitatea practicianului în insolvență în cadrul proceselor promovate în numele societăților debitoare, precum și decizia nr. 895/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 641 și 666 C. proc. civ.

Intimata S.C. D. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea acestuia în motivele de casare arătate de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Nicio parte nu a prezentat asemenea puncte de vedere.

Analizând chestiunea admisibilității căii de atac exercitate, Înalta Curte reține că acțiunea dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 85/2014.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel dacă legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar conform art. 43 alin. (1) din aceeași lege, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Așadar, normele legale anterior evocate relevă că hotărârile pronunțate în materia reglementată de Legea nr. 85/2014 sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că decizia recurată este una definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. și că nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge și cererea intimatei, S.C. D. S.R.L., privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.., împotriva deciziei civile nr. 916/Ap/15.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge cererea intimatei S.C. D. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.