ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2568/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Piatra Neamț, în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Roman și Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat obligarea acestora la restituirea sumei de 2.196 RON achitată de reclamant, reprezentând taxă pentru emisii poluante actualizată cu dobânda fiscală și plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 12 CF din data de 15.01.2015, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Piatra Neamț, în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Roman și Administrația Fondului pentru Mediu, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 2.196 RON, reprezentând taxa pentru emisii poluante și a dobânzii fiscale aferente sumei calculată potrivit art. 124 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, cu începere de la 19.11.2012 și până la data plății, a admis cererea de chemare în garanție, sens în care a obligat chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să asigure fondurile necesare restituirii și a obligat pârâtele și chemata în garanție la plata sumei de 39,3 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 12 CF din data de 15.01.2015, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declartat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Municipal Roman, structură organizatorică din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2015. Prin decizia nr. 936 din data de 16.06.2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis sesizarea și a constatat perimată judecata recursului promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Municipal Roman, împotriva sentinței civile nr. 12 CF din data de 15.01.2015, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu initmata-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și intimata-reclamantă A., cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Cererea de recurs adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal Împotriva deciziei nr. 936 din data de 16.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Municipal Roman, structură organizatorică din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 936 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău prin care s-a constatat perimată judecata recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Municipal Roman, structură organizatorică din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași. Potrivit art. 421 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare". Înalta Curte constată că, decizia atacată pe această cale a fost pronunțată la data de 16 iunie 2016, iar termenul de recurs începe să curgă de la această dată. Ultima zi în care recurenta-pârâtă avea posibilitate să depună cererea de recurs a fost data de 22 iunie 2016. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează; 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește". Faptul că cererea de recurs a fost depusă la data de 25.07.2016, cu respectarea unui termen de 5 zile de la comunicare (19.07.2016 - conform mențiunilor funcționarului recurentei-pârâte sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței), nu prezintă relevanță deoarece, textul de lege sus-menționat statuează în mod expres că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare, iar aceasta este o dispoziție imperativă de la care părțile nu pot deroga. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă cu depășirea termenului legal.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, art. 185 coroborat cu art. 186 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.