ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 936/2016

Decizia nr. 936/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3617 din 03 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 6205 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

La data de 18 septembrie 2015, B. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.

În dezvoltarea motivelor contestației în anulare se susține că, instanța a omis din greșeală să cerceteze motivul de nelegalitate invocat de B. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și faptul că nu a analizat și cercetat în mod punctual criticile de nelegalitate a B. din motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens susține că a solicitat instanței de recurs să constate faptul că instanța de fond a interpretat greșit prevederile Legii nr. 82/1991 - art. 1, 2, 6, 7, 9, 11 și 16 și normele aplicabile procesului de restructurare și privatizare a societăților comerciale, explicând modul în care au fost înregistrate în contabilitate fondurile de restructurare a căror recuperare se făcea prin rate și fondurile de restructurare a căror recuperare se face în alte moduri decât prin rate - din dividende sau prin preț, în contextul economic și juridic general al acordării fondurilor de restructurare.

De asemenea, a arătat că a fost corectă și legală calificarea pe care a dat-o Consiliul Concurenței fondurilor de restructurare acordate de C. în perioada 1995-1997 privind modul în care Curtea de Conturi s-a raportat în trecut la problematica fondurilor de restructurare, competența instituțională cu privire la determinarea și calificarea ajutoarelor de stat, limitele competenței Curții de Conturi, evidențierea sumelor în contabilitatea instituției.

Instanța de recurs în mod nelegal și din eroare nu a analizat punctual fiecare critică a B. în susținerea acestui motiv de nelegalitate, față de neregulile constatate de Curtea de Conturi prin Decizia nr. X/40069/2012, respectiv, nu a analizat interpretările greșite ale dispozițiilor legale, respectiv Legii nr. 82/1991 - art. 1, 2, 6, 7, 9, 11 și 16 și normele aplicabile procesului de restructurare și privatizare a societăților comerciale, privind înregistrarea în contabilitate a fondurilor de restructurare și nici calificarea acestor măsuri ca fiind ajutor de stat conform Legii nr. 143/1999 și legislației Uniunii Europene (art. 107 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene fostul art. 87 din Tratatul Comisiei Europene).

În motivarea respingerii recursului, instanța de recurs a reluat punctual numai constatările din Decizia nr. X/40069/2012 a Curții de Conturi, respectiv „în esență, acestea constau: deficiențe (…), pierderea unor drepturi de creanță, obiectivul nr. 1 pct. 2 (…)”, fără să analizeze punctual criticile din motivul de nelegalitate formulat de B.

În urma analizării soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat pe acest motiv de modificare, în care a arătat pe larg criticile de nelegalitate ale sentinței nr. 6205 din 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Astfel, în mod eronat Înalta Curte reține faptul că există "deficiențe privind nodul de reflectare, în evidența contabilă, a drepturilor de creanță ale A., rezultate în urma acordării fondurilor de restructurare în baza Legii nr. 58/1991, creditelor fără dobândă acordate în baza O.G. nr. 13/1995 și a împrumuturilor fără dobândă acordate în baza O.U.G. nr. 8/2003."

a) în fapt, la data controlului nu mai prezenta relevanță înregistrarea în evidență pe fiecare convenție și pe fiecare rată, întrucât fondurile de restructurare cordate în baza Legii nr. 58/1991 și creditele acordate în baza O.G. nr. 13/1995, aveau umanele de recuperare împlinite din perioada 2001-2002, astfel sumele înregistrate în contabilitate erau în totalitate restante.

Trebuie precizat faptul că la momentul controlului, existau în evidența contabilă un număr de 136 convenții de acordare a fondurilor de restructurare (din numărul de 536 convenții, respectiv doar 25,37%) restul de convenții fiind finalizate și un număr de 70 de societăți comerciale, din totalul de 303 societăți, respectiv doar 23,10% din societățile beneficiare.

b) în controlul său, Curtea de Conturi nu a solicitat documente care să dovedească modalitatea de urmărire a recuperării fondurilor de restructurare cu recuperare în rate, făcând precizarea că nu au putut fi urmărite, "prin această evidență, scadența da rambursare a ratelor stabilite prin convenții", afirmație neconformă cu realitatea.

c) în evidența operativă, suportul logistic al evidenței contabile, aceste sume sunt evidențiate pe societatea comercială, pe fiecare convenție și respectiv pe fiecare rată.

Menționează că în Anexa nr. 1, Convenția nr. 223 din 22 iunie 1994 pentru SC D. SA Târnăveni, pentru care:

- s-a înregistrat pe cheltuieli de restructurare suma de 29.800 lei;

- în raportul de gestiune (prezentat în Anexa nr. 2) întocmit pentru anul 1994, pag. 6, pct. 3.2 se precizează "Cheltuielile de restructurare, în sumă de reprezintă 91% din totalul cheltuielilor, care se constituie în sume ce, potrivit art. 26, lit. b) din Legea nr. 58/1991 și a H.G. nr. 780/1993 s-au alocat pentru susținerea unor societăți comerciale din domenii de interes major pentru economia națională în vederea restructurării, reabilitării și rentabilizării, având ca țintă finală privatizarea "luând în calcul menținerea blocajului financiar în economie, care afectează bunul mers al economiei si limitează considerabil capacitatea de plată a multor societăți comerciale. în Anexa nr 3 la bilanțul contabil pe anul 1994 (care reprezintă convențiile aprobate în anul 1994, respectiv sumele alocate), SC D. SA este înglobată în categoria Industrie Chimică - rezultă faptul că sumele au fost înregistrate într-un cont de cheltuieli;

- în evidența operativă a fost deschisă fișa societății, în care convenția era evidențiată pe ratele scadente, la care se adaugă penalitățile pentru neachitarea la termen. în Anexa nr. 3 este prezentată fișa convenției listată la 18 iulie 2000, la data de 23 iulie 2001, la data de 11 iunie 2002, la data de 30 iunie 2003 și la data de 31 august 2015, din care rezultă evidența operativă pe rate, încasările în evoluție și calculul penalităților;

- pentru neachitarea la termen a ratelor societatea a fost notificată. în Anexa nr. 4 sunt prezentate o parte din notificările transmise societății, respectiv nr. 301/1222 din 04 septembrie 1995; nr. 301/2015 din 14 decembrie 1995; nr. 1/4268 din 25 noiembrie 1996; notificarea prin Executor Judecătoresc nr. 1/1568 din 10 martie 1998; nr. 1/3667 din 28 mai 1998;

- pentru neachitarea la termen a ratelor scadente și pentru neprimirea niciunui răspuns la notificările transmise, societatea a fost acționată în instanță, obținându-se sentința nr. 102 din 29 ianuarie 1999, rămasă definitivă prin neapelare;

- sentința a fost pusă în executare, Executorul Judecătoresc solicitând și calcularea actualizărilor în raport de rata inflației;

În anul 2000 s-a făcut o nouă solicitare la instanță în vedere obținerii unei sentințe judecătorești prin care societatea să fie obligată la plata penalităților de întârziere; - în anul 2002 s-au solicitat informații în vederea înscrierii la masa credală, societatea intrând în procedura stabilită de Legea nr. 64/1995 republicată; - s-a întocmit declarația de creanță, dar procedura s-a suspendat; - societatea s-a privatizat iar datoriile societății către B. urmau a face parte din facilitățile acordate în baza Legii nr. 137/2002; - contractul de privatizare s-a desființat, societatea a intrat din nou în procedura insolvenței, s-a întocmit o nouă declarație de creanțe, suma solicitată a fost integral acceptată la masa credală. Curtea de Conturi nu a solicitat aceste informații ci doar evidența conform fulul de tabel stabilit de echipa de control. În consecința, instanța de recurs nu a analizat aceste critici de nelegalitate, In sul ca, în evidența operativă au fost înregistrate sumele datorate ratele stabilite, cu încasările operate, cu penalitățile calculate și soldul la zi. în baza acestor înregistrări s-au realizat notificările șl acțiunile în instanță.

d) în același mod se ține evidența și la creditele acordate în baza O.G. nr. 13/1995 și la împrumuturile acordate în baza O.U.G. nr. 8/2003. I în plus:

- pentru creditele acordate în baza OG nr. 13/1995 Curtea de Conturi a fost informată în perioada 1999-2002, lunar, despre stadiul recuperării sumelor alocate;

conform celor prezentate în Anexa nr. 5, ca urmare a Deciziei nr. 380/A7T/1998 emisă de Curtea de Conturi a României;

- pentru fondurile de restructurare cu recuperare prin rate în perioada 2000-2001, în urma controalelor efectuate de Curtea de Conturi, Birourile Poliției Economico - Financiare ale Poliției din municipiile țării, au verificat la nivelul fiecărui județ fondurile alocate de B. (C.) în decursul anilor societăților comerciale, astfel încât au fost furnizate fiecărui județ listele solicitate. în Anexa nr. 6 este prezentată (ca exemplu) solicitarea primită de la Ministerul de Interne, Poliția Municipiului Cluj Napoca - Biroul Poliției Economico Financiare, nr. 282501 din 21 mai 2001 și adresa de răspuns;

- în aceeași perioadă E. din municipiile țării a verificat activitatea Filialelor Teritoriale C., unul dintre obiective constituindu-l și "acordarea fondurilor de restructurare" pentru societățile din județ. După cum se vede în procesul verbal prezentat ca exemplu în Anexa nr. 7, au fost luate măsurile în timp util pentru societățile comerciale verificate;

- în continuarea acestor controale în teritoriu, în anul 2001, F. a întocmit Procesul Verbal de control din 30 mai 2001, în care se constată:

Faptul că C. a acordat în baza art. 26 din Legea nr. 58/1991 și a Hotărârilor de Guvern privind aplicarea programelor de restructurare la societățile comerciale supuse regimului special de supraveghere economico-financiară, din surse proprii, fonduri de restructurare, pentru efectuarea de investiții necesare restructurării și rentabilizării societăților comerciale aflate în portofoliul său.

Pentru convențiile cu recuperare prin alte modalități decât în rate se precizează că "nu au în cuprins clauze exprese pentru recuperarea sumelor alocate din fonduri proprii precum și termene de plată concrete", stabilind măsura 8.2.3, "luarea măsurilor urgente pentru recuperarea tuturor sumelor datorate de societățile comerciale către C. (actualul B.) printre care fondurile de restructurare alocate și alte sume alocate societăților comerciale și nerestituite de acestea.

Termenul acordat de F. a fost de 90 de zile, măsura fiind stabilită în sarcina Conducerii G.

În consecință, instanța de recurs nu a analizat această critică de nelegalitate, în sensul că aceste fonduri și credite au fost verificate în mai multe rânduri de toate organele abilitate, F., Curtea de Conturi și Inspectoratele teritoriale ale Poliției, care au stabilit măsuri pe care instituția Ie-a aplicat. În controlul efectuat de Curtea de Conturi în anul 2011, nu s-au solicitat aceste informații ci doar tabele centralizatoare, din care nu pot fi trase concluzii de neurmărire a recuperării.

Solicită Înaltei Curți să ia în calcul faptul că prin Procesul Verbal de control din 15 octombrie 1998, Curtea de Conturi a urmărit în baza Legii nr. 94/1992, și "modul în care C. și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în raport cu societățile comerciale", efectuând controlul asupra modului de acordare a fondurilor aferente restructurării și urmăririi îndeplinirii obligațiilor stabilite prin convențiile încheiate cu societățile comerciale care au beneficiat de astfel de fonduri, respectiv "rambursarea sumelor primite de la C. ca fonduri de restructurare sau credite, sub forma dividendelor suplimentare cuvenite C., respectiv a ratelor scadente, inclusiv aplicarea măsurilor sancționatorii prevăzute pentru nevirarea acestora la C." fără să stabilească responsabilități sau măsuri de recuperare, întrucât tematica a prevăzut expres aceste lucruri". pentru abaterile constatate, nu se vor stabili - în această etapă responsabilități în sarcina persoanelor vinovate" (Tematica privind verificarea utilizării fondurilor de restructurare este prezentată în Anexa nr. 8) este corect; acestea s-au stabilit după 18 ani, la 10 ani de la îndeplinirea termenului de prescripție.

e) Cât privește înregistrarea în contabilitate a acestor sume acordate ca și fonduri, sau ca și credite/împrumuturi, singurele divergențe pe care le avem cu Curtea de Conturi sunt reflectate de faptul că:

Curtea de Conturi solicită înregistrarea în contabilitate a fondurilor de restructurare cu recuperare prin alte modalități decât în rate, după 18 ani, în categoria creanțe de recuperat.

Acest lucru este imposibil de realizat nu numai pentru că aceste fonduri nu sunt creanțe, ci pentru faptul că ele au fost înregistrate tot timpul în contabilitatea instituției, conform unei monografii contabile proprii, aprobate de F., datorită caracterului atipic al instituției noastre. Astfel:

- la momentul acordării - într-un cont de cheltuieli;

- la momentul recuperării există următoarele înregistrări:

- venituri din restituiri convenții (în care s-au înregistrat sumele returnate de societate ca fiind neutilizate și ratele de la convențiile cu recuperare în rate:

- pentru prevederea de recuperare din dividende suplimentare - la momentul primirii hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor de repartizare a profitului net pe dividende, în contabilitatea instituției s-a înregistrat creanța de încasat din dividende (creanță certă, lichidă și exigibilă). Pentru a determina cât s-a recuperat din fondul de restructurare prin crearea de dividende (respectiv dividendul suplimentar) trebuia făcută doar o analiză fără o înregistrare suplimentară în contabilitate).

- pentru recuperarea prin prețul de vânzare al acțiunilor, la momentul semnării contractului s-a înregistrat creanța de încasat din prețul de vânzare (creanță certă, lichidă și exigibilă). Pentru a determina cât s-a recuperat din fondul de restructurare prin prețul de vânzare al acțiunilor (respectiv cât din prețul de vânzare reprezintă fond de restructurare recuperat, trebuia făcută doar o analiză fără o înregistrare suplimentară în contabilitate.

În temeiul art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare, excepție invocată de către intimata Curtea de Conturi a României.

Potrivit art. 320 C. proc. civ.: (1) Contestația se judecă de urgență și cu precădere. (2) Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.

La art. 115 alin. (2)) și 3) C. proc. civ. se menționează că întâmpinarea va cuprinde excepțiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului și răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii.

De asemenea, dispozițiile art. 136*) din același cod statuează în mod expres că: excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii.

Având în vedere că excepția tardivității a fost invocată abia la termenul de judecată din data de 25 martie 2016, Înalta Curte constată că această excepție nu poate fi primită deoarece a fost invocată cu încălcarea dispozițiilor legale sus menționate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată neîntemeiată contestația în anulare, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă că, cea de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte. Aceste argumente trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute.

De fapt, prin intermediul contestației în anulare, contestatoarea solicită reanalizarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care susține că instanța de recurs a interpretat greșit prevederile Legii nr. 82/1991 - art. 1, 2, 6, 7, 9, 11 și 16 și normele aplicabile procesului de restructurare și privatizare a societăților comerciale, explicând modul în care au fost înregistrate în contabilitate fondurile de restructurare a căror recuperare se făcea prin rate și fondurile de restructurare a căror recuperare se face în alte moduri decât prin rate - din dividende sau prin preț, în contextul economic și juridic general al acordării fondurilor de restructurare.

De asemenea, susține că, instanța de recurs în mod nelegal și din eroare nu a analizat punctual fiecare critică a B. în susținerea acestui motiv de nelegalitate, față de neregulile constatate de Curtea de Conturi prin Decizia nr. X/40069/2012, respectiv, nu a analizat interpretările greșite ale dispozițiilor legale, respectiv Legii nr. 82/1991 - art. 1, 2, 6, 7, 9, 11 și 16 și normele aplicabile procesului de restructurare și privatizare a societăților comerciale, privind înregistrarea în contabilitate a fondurilor de restructurare și nici calificarea acestor măsuri ca fiind ajutor de stat conform Legii nr. 143/1999 și legislației Uniunii Europene (art. 107 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene fostul art. 87 din Tratatul Comisiei Europene).

În primul rând, Înalta Curte constată că, aspectele invocate de către contestatoare nu se încadrează în noțiunea de omisiune a instanței de a analiza unul dintre motivele de recurs, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. deoarece, aspectele evidențiate de către aceasta reprezintă o critică adusă modalității de interpretare de către instanța de recurs a unor dispoziții legale, prin care tinde a relua motivele de recurs.

Din analiza hotărârii supusă contestației în anulare, rezultă că instanța a răspuns criticilor formulate în recurs, neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, putând grupa în acest sens argumentele aduse de parte, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-o, pronunțându-se asupra motivelor de recurs astfel cum acestea au fost formulate, stabilind că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.

Concret, critica formulată de contestatoare nu poate face obiectul contestației în anulare, pentru că ar însemna să se admită un „recurs contra unei decizii dată în recurs”, aducându-se atingere caracterului irevocabil al unor astfel de decizii, dar și regulilor de bază ale autorității de lucru judecat și asigurării stabilității raporturilor juridice civile, și în final, principiului preeminenței dreptului, adeseori amintit în jurisprudența relevantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus-redate, în baza art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva Deciziei nr. 3617 din 03 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.