ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3937/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 49 din 03.12.2014, iar în subsidiar anularea parțială a Deciziei prin reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 600 din 24 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulate de reclamantă ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 600 din 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe sau, în subsidiar, în cazul reținerii spre rejudecare, admiterii acțiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.

În opinia recurentei, în speță, este aplicabil motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Se susține că este evidentă discrepanța dintre complexitatea cazului - o situație de fapt cu numeroase detalii și multe argumente, ce țin atât de interpretarea faptelor cât și de încadrarea lor - pe de o parte, iar pe de altă parte, motivarea efectivă a soluției primei instanțe, - pe mai puțin de o pagină, în care sunt prezentate două considerente propria mai mult decât sumare, care nu explică legalitatea Deciziei.

Precizează recurenta că sentința este în mod evident nemotivată, mai ales față de argumentele ridicate de societate prin cererea principală. Recurenta menționează absența motivării sentinței și sub aspectul cererii în subsidiar.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru care a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Deciziei nr. 49 din 03.12.2014, iar în subsidiar anularea parțială a Deciziei prin reducerea cuantumului amenzii aplicată acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinței recurate, se observă că prima instanță, fără a prezenta argumente în drept, se bazat exclusiv pe un cumul de citate din Decizia Consiliului Concurenței, citate referite cu titlu general "corespondența întreprinderilor implicate". Fără a prezenta alte argumente, instanța a concluzionat că, în speță, comportamentul Agențiilor Media ar fi fost rezultatul unei coordonări, care ar fi fost în mod corect calificată ca fiind înțelegere anticoncurențială interzisă de art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței și art. 101 alin. (1) Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Pe de altă parte, se observă că sentința de fond este nemotivată față de argumentele ridicate de societatea reclamantă prin cererea principală.

În ceea ce privește cererea în subsidiar, instanța de fond a reținut exclusiv faptul că, față de cuantumul preconizat de gravitate al faptei între 4 - 8%, s-a aplicat pragul cel mai redus de 4%. Or, instanța nu a argumentat corectitudinea din punct de vedere legal a încadrării cuantumului de bază al amenzii reținută de Consiliul Concurenței.

Totodată, instanța de fond a respins fără niciun fel de motivare argumentele invocate de societatea reclamantă prin cererea în anulare.

Examinarea hotărârii recurate se face în funcție de motivele de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță, motive ce trebuie să fie în concordanță cu probatoriul administrat și argumentele expuse de părțile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluției adoptate.

În consecință, Înalta Curte constată că situația de fapt existentă în speță nu a fost pe deplin lămurită, ceea ce echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei și este de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puțin al uneia dintre părți.

În raport de motivele reținute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate cererile și argumentele invocate de reclamantă prin acțiune.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinței nr. 600 din 24 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED