ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2020

HOTĂRÂRE

02.07.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 13 mai 2019, reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 36.214 RON reprezentând prejudiciul produs de către pârâtă reclamantului prin neexecutarea obligațiilor contractuale (compusă din 22.894 RON, reprezentând prejudiciul constând în contravaloarea lucrărilor neexecutate de către societatea A. S.R.L., și achitate de către B. și din: 13.320 RON, reprezentând prejudiciul constând în contravaloarea acelorași tipuri de lucrări decontate nelegal, cu repetitivitate de către pârâta și achitată nejustificat de către reclamantă); obligarea pârâtei la plata sumei de 6.359 RON, reprezentând beneficii nerealizate (dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 36.214 RON, calculate de la data plății până la data de 14 februarie 2019, calculate conform art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice coroborat cu prevederile art. 174 alin. (5) și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală); obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 36.214 RON, calculate de la data de 15 februarie 2019 până la data recuperării prejudiciului, calculate conform art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice coroborat cu prevederile art. 174 alin. (5) și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și art. 194 C. proc. civ., prevederile legale menționate în acțiune.

Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 7073 din 21 iunie 2019 a respins acțiunea formulată de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., având ca obiect despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului de achiziții publice nr. x din 1 august 2017.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 14 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2019, a declarat recurs reclamantul-recurent Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 21/R din 30 octombrie 2019, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului formulat de recurentul-reclamant Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Timiș a avut în vedere dispozițiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, iar conform art. 55 alin. (3) din același act normativ, hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 13 noiembrie 2019, sub același număr de dosar.

Analizându-și propria competență, în soluționarea recursului declarat de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, Curtea de Apel Timișoara a reținut incidența dispozițiilor art. 95 pct. 3 din C. proc. civ., care arată că "Tribunalele judecă: […] 3. Ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului și în orice alte cazuri prevăzute de lege", iar la pct. 3 al art. 96, că "Curțile de apel judecă: […] 3. ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".

În acest context, prin decizia civilă nr. 122/R din 26 mai 2020, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă (litigii cu profesioniști).

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 24 iunie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâta, în calitate de antreprenor, Contractul de execuție lucrări nr. x/01.08.2017, având ca obiect prestarea serviciilor de verificare, întreținere periodică și reparații pentru echipamentele și instalațiile de utilizare energie electrică de la sediul reclamantei, echipamente și instalații ce se află în patrimoniul reclamantei în conformitate cu procedura de achiziție directă derulată pe SEAP și având codul de identificare x, durata contractului fiind de 5 luni, începând cu data de 1 august 2017, până la data de 31 decembrie 2017. Prin Actul adițional la contractul menționat anterior, înregistrat la reclamantă sub nr. x/05.02.2018, durata contractului s-a prelungit până la data de 30 aprilie 2018.

În acest context, Înalta Curte reține că soluționarea căilor de atac exercitate în cauzele derivate din executarea contractelor de achiziții publice sunt în competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea ce se atacă, în speță fiind incidente dispozițiile pct. 3 ale art. 95 și art. 96 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, de Completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că "În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), […] Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Raportând aceste statuări cu prevederile procedurale care instituie ierarhia instanțelor judecătorești în soluționarea căilor de atac, concluzia care se desprinde este aceea că recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorii, inclusiv în materia executării contractelor de achiziții publice, se soluționează de secțiile sau completurile specializate în litigii cu profesioniști din cadrul tribunalelor.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 23/2020, se reține că, necorelarea legislativă care a generat divergențele de jurisprudență anterioare a fost înlăturată, prin adăugarea la alin. (3) al art. 55 din Legea nr. 101/2016 a unui nou alineat, alin. (3)

- cu următorul conținut:

"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanței"

Prin urmare, în mod corect a apreciat Curtea de Apel Timișoara că Tribunalului Timiș îi revine competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara împotriva sentinței civile nr. 7073 din 21 iunie 2019 și a încheierii de ședință din data de 14 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș.