ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3324/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii constituita la nivelul regiunii Timișoara și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații, anularea: Deciziei nr. 5966/28.12.2017, Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/26.06.2017, emisă de AJFP Timiș, pe baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/26.06.2017; anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere cu nr. X/25.07.2017 emisă de DGRFP Timiș; anularea tuturor actelor administrative emise pe baza deciziei contestate; restituirea sumelor plătite de reclamantă: suma de 659.275 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, suma de 59.428 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar, suma de 274.310 RON reprezentând dobânzi, suma de 113.167 RON reprezentând penalități de întârziere.

În subsidiar, în măsura admiterii capetelor de cerere 1-5, a solicitat recalcularea sumelor datorate și obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 186 din 11 iunie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reluat pe larg situația de fapt și argumentele invocate în acțiunea introductivă de instanță, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, în măsura în care nu se vor fi admise capetele de cerere 1-5, a solicitat recalcularea sumelor datorate de societate, cu luarea în considerare al calculului corect al ajustărilor veniturilor din livrări către părți afiliate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că s-au invocat motive de fapt și nu de nelegalitate ale sentinței atacate, precum și faptul că au fost reluate criticile din acțiune.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat conținutul acțiunii introductive de instanță, cu trimitere la calculul obligațiilor fiscale reținute în sarcina acesteia, pe cale îl consideră nelegal. Așadar, s-a făcut trimitere la elementele de fapt ale cauzei, fără să se formuleze critici efective.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 186 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.