ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1003/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 22 martie 2017, reclamanții S.C. A. S.R.L. Bascov și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând să se constate că pârâtul a formulat, în perioada martie- aprilie 2016, afirmații denigratoare și mincinoase cu privire la reclamanții S.C. A. S.R.L. și B., administratorul acestei societăți comerciale, afirmații de natură a afecta reputația și prestigiul societății, precum și dreptul la demnitate al reclamantului B..

S-a mai solicitat obligarea pârâtului la publicarea, pe cheltuiala sa, într-un ziar de circulație națională, a hotărârii definitive ce se va pronunța în cauză, precum și la plata sumei de 250.000 euro către reclamanta S.C. A. S.R.L. Bascov, respectiv a sumei de 100.000 euro către reclamantul B., reprezentând daune morale pentru afirmațiile denigratoare și mincinoase cu privire la aceștia.

Prin cererea precizatoare, formulată la 14 aprilie 2017, reclamanții au micșorat valoarea pretențiilor la suma de 100.000 euro, respectiv 456.310 RON.

Prin sentința civilă nr. 1172, pronunțată la 19 octombrie 2018 de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S.C. A. S.R.L. Bascov și B., în contradictoriu cu pârâtul C..

Prin decizia civilă nr. 2746 din 06 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamanții S.C. A. S.R.L. Bascov și B. împotriva sentinței civile nr. 1172, pronunțată la 19 octombrie 2018 de Tribunalul Vâlcea.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă au declarat recurs reclamanții S.C. A. S.R.L. Bascov și B..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au susținut, în esență, că instanța de apel a analizat parțial și fragmentat situația de fapt, ipoteză care echivalează cu nesoluționarea în fond a cauzei. S-a arătat că problema de fond, esențială, indicată în acțiune și care nu a fost cenzurată de către instanța de apel, în fond, este determinată de faptul că pârâtul a susținut în anul 2016 că situațiile reclamate și analizate parțial reprezintă efectul acțiunilor întreprinse în mandatul anterior de către contracandidatul său și/sau de către reprezentanți ai autorității locale din cadrul Primăriei Dănicei, inducându-se ideea că societății reclamante i-ar fi fost create avantaje financiare de actualii reprezentanți ai autorității locale prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren forestier în suprafață de 300 ha și prin acordarea, cu orice titlu de către Primăria Dănicei, a unei suprafețe de teren din islazul acestei comune. Or, pârâtul, în calitatea sa deținută la momentul respectiv în cadrul Consiliului Local al UAT Comuna Dănicei, județul Vâlcea, avea posibilitatea de a cunoaște și cunoștea în mod efectiv faptul că reprezentanții Primăriei Comunei Dănicei nu au avut nicio contribuție, niciun rol în încheierea actelor juridice în baza cărora sunt deținute respectivele bunuri.

Se invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material privind răspunderea civilă delictuală avându-se în vedere caracterul profund mincinos al afirmațiilor pârâtului în privința modalității în care respectivele suprafețe de teren au intrat în patrimoniul societății reclamante și al S.C. D. S.R.L.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 20 august 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Prin rezoluția din 26 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea motivelor de recurs, iar, după efectuarea formalităților de comunicare, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 20 februarie 2020, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că, deși se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondat, a apelului promovat de către reclamanți și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată.

Astfel, recurenții s-au rezumat la a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, susținând că instanța de apel a analizat parțial și fragmentat situația de fapt și au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală avându-se în vedere caracterul profund mincinos al afirmațiilor pârâtului în privința modalității în care anumite suprafețe de teren au intrat în patrimoniul societății reclamante și al S.C. D. S.R.L., fără a preciza, în concret, norma juridică încălcată.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurenți privind situația de fapt, susținerile potrivit cărora instanța de apel a analizat parțial și fragmentat situația de fapt, ipoteză care ar echivala cu nesoluționarea în fond a cauzei.

Totodată, pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la indicarea unor dispoziții legale pretins încălcate, cu referire la situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, întrucât cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea și nu netemeinicia hotărârii.

Or, criticile recurenților-reclamanți prin care au susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală avându-se în vedere caracterul profund mincinos al afirmațiilor intimatului-pârât în privința modalității în care anumite suprafețe de teren au intrat în patrimoniul societății reclamante și al S.C. D. S.R.L. nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, vizând aspecte ce țin de situația de fapt, reținută de instanță în baza aprecierii probelor administrate în dosar.

Astfel, susținerile din cererea de recurs nu se încadrează pe temeiurile de drept invocate de recurenți, acestea reprezentând veritabile reiterări ale elementelor care circumstanțiază situația de fapt dedusă judecății. Fără existența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel, sub aspectul normelor de drept material reținute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii de apel.

Prin recursul formulat, recurenții critică o lipsă de analiză de către instanța de apel, în ceea ce privește percepția cititorilor asupra situațiilor reclamate de pârât și conforme cu realitatea. Or, în economia considerentelor instanței de apel se regăsește explicația neechivocă pentru care această instanță a respins apelul formulat ca nefondat, apreciind că, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, sub acest aspect nefiind formulate critici ce pot fi încadrate în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurenții-reclamanți nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Reținând că recurenții-reclamanți nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 2746 din 6 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.