ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 15.01.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la respectarea drepturilor acordate prin art. 9 - 11 din Legea nr. 448/2006 raportat la Carta Socială Europeană Revizuită ratificată prin Legea nr. 74/1994 referitor la gratuitatea absolută a lucrărilor protetice pentru persoanele cu handicap.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 19 din 4 februarie 2019, instanța a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți și a respins, ca inadmisibilă, cererea de pronunțare a unei ordonanțe președințiale.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamantul A., precizând că urmează a completa motivarea după comunicarea sentinței.

A arătat că ordonanța președințială se cere atunci când, până la soluționarea pe fond a unui dosar, există riscul de a se crea prejudicii materiale petentului.

La finalizarea lucrării sale dentare, în loc a fi decontată 100% conform legii, a fost decontată numai 40%.

Intimatele-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, apreciind că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a rezumat la a face aprecieri generale cu privire la ordonanța președințială și la situația de fapt.

Ulterior, deși a menționat că va completa motivele de recurs după comunicarea hotărârii, nu a mai depus niciun motiv de recurs, ci a depus note scrise prin care a precizat, în esență, că nu mai are niciun fel de respect și de considerație față de magistrații români.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, nu se poate considera că susținerile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

4.2. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 19 din 4 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV