ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului, obligarea pârâtelor să îi asigure medicamentul Avastin (Bevacizumabum) în mod gratuit, prin compensarea/decontarea costului achiziționării acestuia în baza prescripției medicale, începând cu data înregistrării cererii și până la data finalizării procedurii de soluționare a cererilor înregistrate sub nr. x/30.07.2018 la CNAS și sub nr. x/30.07.2018 la CASMB, respectiv până la pronunțarea de către instanță a unei soluții definitive asupra refuzului nejustificat al pârâtelor de a asigura decontarea medicamentului.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3629 din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 1000 alin. (4) din C. proc. civ., precizând că urmează să detalieze motivele de recurs după comunicarea sentinței atacate.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat în principal, anularea recursului pentru netimbrare, iar în subsidiar, pentru nemotivare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ. astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3) raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 s-a acordat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 februarie 2019.

Aspecte procesuale La termenul de judecată din data de 6 februarie 2019, Înalta Curte a luat act că intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a înțeles să nu mai susțină excepția netimbrării recursului, pe care a invocat-o prin întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând excepția nulității recursului pentru nemotivare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, (...)". Prealabil, se impune precizarea că hotărârea atacată în cauză este supusă recursului și nu apelului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri declarate împotriva hotărârilor curților de apel. În același sens este și Soluția de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 28 octombrie 2013, potrivit căreia, "întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispozițiilor noului C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, ca instanțe de contencios administrativ, se califică și se vor înregistra ca cereri de recurs". Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Prezentul recurs este promovat de reclamantul A. împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea de ordonanță președințială pe care a formulat-o în fața instanței competente să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. Sentința recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 septembrie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 5 zile, stabilit de art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ. Analizând recursul declarat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus prin poștă la data de 21 septembrie 2018 . În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a menționat, prin cererea de recurs, că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat după comunicarea sentinței atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 5 zile, calculat de la data comunicării sentinței atacate, pentru a formula și depune motivele recursului. Din examinarea înscrisurilor din dosarul de recurs, se constată că reclamantul nu a depus motivele de nelegalitate, ulterior comunicării sentinței atacate, deși sentința a fost comunicată acestuia la data de 1 octombrie 2018 și, față de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. cu trimitere la art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora ultima zi în care legea procedurală permitea motivarea recursului, în cauză, a fost 8 octombrie 2018. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Prin urmare, având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 8.10.2018, iar recurentul-reclamant nu a depus la dosar motivele pe care se întemeiază calea de atac declarată, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat cu respectarea termenului legal, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata C.N.A.S., este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A., ca nemotivat.