ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 20.09.2019, sub nr. x/2014, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății; Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamante, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din 27.09.2019, Curtea de apel a disjuns cererea formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză de cererile formulate de celelalte reclamante în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 154/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâți.

S-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de petenta C., în contradictoriu cu intimații Guvernul Romaniei, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Au fost obligați pârâții ca până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București să asigure reclamantei în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, a medicamentului BEVACIZUMAB(denumire comercială AVASTIN).

Împotriva sentinței civile nr. 154/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială, nefiind indeplinite condițiile prevăzute de lege.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, reclamanta C. a decedat la data de 21 ianuarie 2020, conform certificatului de deces depus in copie la fila x.

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de ordonanță președințială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului BEVACIZUMAB) putând fi executată doar față de reclamantă, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamanților decedați.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate și va casa, în parte, sentința recurată și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 154/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.