ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale că prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:

- în principal obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ATEZOLIZUMAB (denumire comercială TECENTRIQ) pentru indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC), al căror tumori exprimă PDL-1 mai mic 50%.

- în subsidiar, obligarea pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința nr. 204 din 11 septembrie 2023 Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile procesuale invocate de către pârâți, precum și cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., aceasta solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pe capătul principal, recurenta a expus procedura evaluării "din oficiu" a medicamentelor în condițiile art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 și a apreciat că A.N.M.D.M.R. avea posibilitatea legală, dar nu a făcut-o, de a iniția din oficiu evaluarea medicamentului ATEZOLIZUMAB (denumire comercială TECENTRIQ) pentru indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC), al căror tumori exprimă PDL-1 mai mic 50%.

Pe capătul subsidiar, recurenta a arătat că este eronată aprecierea potrivit căreia Ministerul Sănătății nu poate fi obligat să adopte un proiect de ordin pe care l-a elaborat și l-a publicat în transparență decizională, pe motiv că are o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată.

De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond nu a ținut cont de practica judiciară în materie, reprezentată, cu titlu exemplificativ, de decizia Î.C.C.J. nr. 6882/2020, sentințele Curții de Apel București nr. 168/10.03.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 169/10.03.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 314/25.05.2020 (dosar nr. x/2019), nr. 906/1.10.2020 (dosar nr. x/2020), sentința Curții de Apel Brașov nr. 79/22.10.2020 (dosar nr. x/2020), sentințele Curții de Apel Alba Iulia nr. 111/6.10.2020 (dosar nr. x/2020), nr. 112/6.10.2020 (dosar nr. x/2020) ș. a.

Intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Intimatul Ministerul Sănătății a invocat, totodată, excepția nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că recurenta nu a indicat normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanță, ci s-a rezumat la a reitera aspectele privind fondul cauzei, invocate și prin cererea de chemare în judecată.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, instanța de control judiciar apreciază că recursul reclamantei A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a precizat că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv. Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

O astfel de critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reține că prima instanță a răspuns, punctual, argumentelor invocate prin acțiune, astfel cum a fost precizată de reclamantă, în raport cu actele depuse la dosar și cu apărările pârâților formulate prin întâmpinare.

Instanța de fond a reținut, în esență, că pentru medicamentul în cauză nu există o decizie de autorizare pentru indicația terapeutică indicată de reclamantă, iar în prezent dispozițiile legale în materie interzic implicit extinderea indicațiilor la alte indicații decât cele din rezumatul caracteristicilor produsului.

Așadar, după cum s-a expus la pct. 3 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, în sensul de a preciza de ce sentința ce face obiectul prezentului recurs ar fi nelegală sau de a evidenția modalitatea în care instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția instanței de fond, fără a invoca niciun argument referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă și nu este menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competența de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 204 din 11 septembrie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.