ÎCCJ, decizie (scj.ro #84925)

Nesoluționare în termen a unei cereri. Înțeles.

Legea nr. 554/2004, art.

1, art. 2 alin. (1) lit. c) și h)

Cuprins pe materii: Drept administrativ:

Indice alfabetic: Autoritate publică. Limite de

competență

Act administrativ

tipic. Act administrativ asimilat.

Acțiune în contencios

administrativ. Condiții de exercitare.

Cerere

Drept și interes

legitim

Memoriu

Nesoluționare în

termen a unei cereri

Recunoașterea sau

realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, în cadrul unei

acțiuni în contencios administrativ, sunt condiționate de existența unui act

administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. c) și respectiv a dispozițiilor art. 2  alin. (2) din Legea nr.

554/2004.

Împrejurarea că o autoritate publică

înaintează memoriul ce i-a fost adresat unei alte autorități căreia îi revine,

potrivit legii, competența de a verifica și soluționa aspectele sesizate, nu

constituie o situație de nesoluționare în termen a unei cereri, în sensul art.

2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

I.C.C.J. , Secția de contencios

administrativ și fiscal

Decizia

nr. 3171 din 9 iunie 2009

Prin acțiunea

înregistrată

la

Curtea

de

Apel Timișoara, precizată ulterior,reclamanta S.C. MSI S.R.L. Timișoara a

chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând obligarea acestuia

la plata sumei de 40.000.000, lei reprezentând  prejudiciul creat  ca urmare a

faptului că acesta nu a răspuns la memoriul său prin care i-a solicitat ca, în

calitate de organ ierarhic superior al  Autorității pentru Valorificarea

Activelor Statului, să ia măsuri pentru deblocarea contului.

În motivarea precizării acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de

11 aprilie  2008

a înaintat  pârâtului un

memoriu prin  care a sesizat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului a i-blocat  contul, pentru recuperarea unei creanțe  de 3.702,57 lei.

A învederat că  neplata creanței s-a

datorat  faptului că o angajată a societății și-a falsificat decizia de

încadrare în sensul  majorării salariului, astfel că s-a majorat și contribuția

la asigurările sociale.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat

excepția  tardivității modificării obiectului acțiunii și excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii,

ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 11 din

14 ianuarie  2009

, Curtea de  Apel

Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a respins  excepțiile

tardivității modificării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului, invocate de  acesta, iar pe  fond a respins acțiunea reclamantei, ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a  reținut, în esență, următoarele:

Termenul din

1 octombrie 2008

când reclamanta și-a

precizat acțiunea, la cererea  instanței, constituie prima zi de înfățișare conform

art. 134 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care excepția tardivității

modificării acțiunii sale este nefondată.

Tot astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta  a adresat memoriul  către conducătorul Guvernului

României, intenția sa fiind să sesizeze această autoritate, situație în care

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este nefondată.

În ceea ce privește fondul cauzei,

prima instanță a observat că  pârâtul  Guvernul României nu se face vinovat de

modul în care  a fost soluționat memoriul reclamantei, acesta fiind  trimis, în

termenul legal, către Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, situație în care  în sarcina sa nu poate fi

angajată răspunderea civilă.

De asemenea, reclamanta avea

posibilitatea  să utilizeze procedura specială instituită prin O.U.G. nr.

51/1998 pentru contestarea  în justiție a  măsurilor dispuse de Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului în vederea recuperării debitelor  la

bugetul de stat, aceasta  fiind calea legală  prin care  se putea  rezolva

cererea sa.

Prin urmare, a concluzionat prima

instanță,  modul în care  Guvernul României a soluționat memoriul reclamantei

nu poate fi considerat ca sursă a pretinsului  prejudiciu înregistrat prin

blocarea contului de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,

a cărui existență, de altfel, nici nu a fost dovedită.

Nefiind  îndeplinite  condițiile

pentru reținerea răspunderii  civile a pârâtului, în exercitarea atribuțiilor

sale, instanța a respins acțiunea  reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta S.C. MSI S.R.L. Timișoara, solicitând  modificarea ei în

sensul  admiterii acțiunii așa cum a  fost formulată.

A fost invocat motivul de recurs

prevăzut de  art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a

susținut că Guvernul României a trimis într-adevăr  Ministerului Economiei și

Finanțelor  memoriul reclamantei, însă nici una dintre aceste autorități nu

i-a răspuns în termenul legal, pârâtul neurmărind modul în care  acesta a fost

soluționat, deși potrivit art. 1 lit.e) din Legea nr.  90/2001 îndeplinește

funcția de conducere și de control a ministerelor și a celorlalte organe de

specialitate din subordinea sa, inclusiv Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului.

S-a precizat, de asemenea, că

reclamanta a optat pentru procedura necontencioasă, cererea de deblocare a

contului fiind  adresată inițial Autorității pentru Valorificarea Activelor

Statului  și numai după refuzul  practicat de această autoritate   s-a adresat

Guvernului, iar în ceea ce privește dovada prejudiciului va fi înaintat până

la  primul termen de judecată un raport  de expertiză din care  să rezulte

cuantumul acestuia.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care  se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim,

printr-un act administrativ sau

prin  nesoluționarea în termen a unei cereri

, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente pentru

anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a  interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată

.

Rezultă din aceste prevederi legale

că  recunoașterea sau realizarea  unui drept ori a unui interes legitim

vătămat, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, sunt  condiționate

de existența  unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin.(1) lit. c) și  respectiv sensul  dispozițiilor art.

2 alin.(2) din aceeași lege.

Împrejurarea că o autoritate publică

înaintează memoriul ce i-a fost adresat unei alte autorități căreia îi revine,

potrivit legii, competența de a verifica și de a soluționa aspectele  sesizate,

cum este cazul în speță, nu constituie o situație de  nesoluționare în termen a

unei cereri, în sensul art. 2 alin.(1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la circumstanțele concrete

ale cauzei și în condițiile în care reclamanta avea, de altfel, posibilitatea

să utilizeze procedura specială instituită prin O.U.G. nr. 51/1998 pentru

valorificarea pretențiilor sale, prima instanță a concluzionat în mod corect că

demersul său judiciar, grefat  pe pretinsa nesoluționare în termen a  unei

cereri, nu este fondat, hotărârea atacată fiind dată cu  aplicarea corectă a

dispozițiilor  legale incidente în materia supusă  controlului judiciar.

Recursul

a fost respins ca nefondat.