ÎCCJ, decizie (scj.ro #84925)

Nesoluționare în termen a unei cereri. Înțeles. Legea nr. 554/2004, art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c) și h) Cuprins pe materii: Drept administrativ: Indice alfabetic: Autoritate publică. Limite de competență Act administrativ tipic. Act administrativ asimilat. Acțiune în contencios administrativ. Condiții de exercitare. Cerere Drept și interes legitim Memoriu Nesoluționare în termen a unei cereri Recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că o autoritate publică înaintează memoriul ce i-a fost adresat unei alte autorități căreia îi revine, potrivit legii, competența de a verifica și soluționa aspectele sesizate, nu constituie o situație de nesoluționare în termen a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 3171 din 9 iunie 2009 Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, precizată ulterior,reclamanta S.C. MSI S.R.L. Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 40.000.000, lei reprezentând prejudiciul creat ca urmare a faptului că acesta nu a răspuns la memoriul său prin care i-a solicitat ca, în calitate de organ ierarhic superior al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, să ia măsuri pentru deblocarea contului.

În motivarea precizării acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 11 aprilie 2008 a înaintat pârâtului un memoriu prin care a sesizat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a i-blocat contul, pentru recuperarea unei creanțe de 3.702,57 lei. A învederat că neplata creanței s-a datorat faptului că o angajată a societății și-a falsificat decizia de încadrare în sensul majorării salariului, astfel că s-a majorat și contribuția la asigurările sociale. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția tardivității modificării obiectului acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2009 , Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile tardivității modificării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocate de acesta, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Termenul din 1 octombrie 2008 când reclamanta și-a precizat acțiunea, la cererea instanței, constituie prima zi de înfățișare conform art. 134 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care excepția tardivității modificării acțiunii sale este nefondată. Tot astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a adresat memoriul către conducătorul Guvernului României, intenția sa fiind să sesizeze această autoritate, situație în care excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este nefondată. În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a observat că pârâtul Guvernul României nu se face vinovat de modul în care a fost soluționat memoriul reclamantei, acesta fiind trimis, în termenul legal, către Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, situație în care în sarcina sa nu poate fi angajată răspunderea civilă.

De asemenea, reclamanta avea posibilitatea să utilizeze procedura specială instituită prin O.U.G. nr. 51/1998 pentru contestarea în justiție a măsurilor dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în vederea recuperării debitelor la bugetul de stat, aceasta fiind calea legală prin care se putea rezolva cererea sa. Prin urmare, a concluzionat prima instanță, modul în care Guvernul României a soluționat memoriul reclamantei nu poate fi considerat ca sursă a pretinsului prejudiciu înregistrat prin blocarea contului de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a cărui existență, de altfel, nici nu a fost dovedită. Nefiind îndeplinite condițiile pentru reținerea răspunderii civile a pârâtului, în exercitarea atribuțiilor sale, instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. MSI S.R.L. Timișoara, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a susținut că Guvernul României a trimis într-adevăr Ministerului Economiei și Finanțelor memoriul reclamantei, însă nici una dintre aceste autorități nu i-a răspuns în termenul legal, pârâtul neurmărind modul în care acesta a fost soluționat, deși potrivit art. 1 lit.e) din Legea nr. 90/2001 îndeplinește funcția de conducere și de control a ministerelor și a celorlalte organe de specialitate din subordinea sa, inclusiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

S-a precizat, de asemenea, că reclamanta a optat pentru procedura necontencioasă, cererea de deblocare a contului fiind adresată inițial Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și numai după refuzul practicat de această autoritate s-a adresat Guvernului, iar în ceea ce privește dovada prejudiciului va fi înaintat până la primul termen de judecată un raport de expertiză din care să rezulte cuantumul acestuia. Recursul nu este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri , se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată . Rezultă din aceste prevederi legale că recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin.(1) lit. c) și respectiv sensul dispozițiilor art. 2 alin.(2) din aceeași lege.

Împrejurarea că o autoritate publică înaintează memoriul ce i-a fost adresat unei alte autorități căreia îi revine, potrivit legii, competența de a verifica și de a soluționa aspectele sesizate, cum este cazul în speță, nu constituie o situație de nesoluționare în termen a unei cereri, în sensul art. 2 alin.(1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și în condițiile în care reclamanta avea, de altfel, posibilitatea să utilizeze procedura specială instituită prin O.U.G. nr. 51/1998 pentru valorificarea pretențiilor sale, prima instanță a concluzionat în mod corect că demersul său judiciar, grefat pe pretinsa nesoluționare în termen a unei cereri, nu este fondat, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar.

Recursul a fost respins ca nefondat.