ÎCCJ, decizie (scj.ro #86817)

liberă circulație al persoanei pe teritoriul unui stat care nu este

membru al Uniunii Europene. Aplicarea normelor convenționale.

Cuprins pe materii :

Drept comunitar. Libera circulație a persoanelor.

Index alfabetic :

dreptul la liberă circulație

-

norme convenționale

-

acord de

readmisie

Legea nr. 248/2005 :

art. 38, art. 39

Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană

pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale

Notă

: După pronunțarea deciziei, Legea nr. 248/2005

a fost modificată și completată de O.U.G. nr. 207/2008,

publicată în M.Of. nr. 831 din 10.12.2008

Confederația Elvețiană

nu este membru al Uniunii europene, însă îi sunt aplicabile prin

ratificare dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale.

Drept urmare, rămân valabile

considerațiile referitoare la incidența Protocolului nr. 4

adițional la Convenția Europeană și în cazul în care se

solicită restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

al unei persoane pe teritoriul Elveției.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 5590 din 7 octombrie 2008

Tribunalul București, prin

sentința nr. 1514/2007, a respins ca nefondată cererea formulată

de Direcția Generală de Pașapoarte, de restrângere a dreptului

la liberă circulație în Elveția a pârâtului A.D.C.

Apelul formulat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins

de Curtea de Apel București, prin decizia

civilă nr. 98/2008.

Reclamanta a recurat decizia instanței

de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Prin motivele de recurs s-a

arătat că pârâtul a fost returnat din Elveția, stat care nu este

membru U.E., astfel încât motivarea instanței referitoare la dreptul la

liberă circulație în a cărei componență intră

dreptul de a părăsi teritoriul României cu scopul de a circula pe

teritoriul Uniunii Europene, nu este conformă situației pârâtului.

Dispoziția art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu condiționează

instituirea restricției exercitării dreptului la liberă

circulație decât de returnarea prin Acordul de readmisie.

Analizând decizia recurată, prin

prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a textelor de

lege incidente în cauză, Înalta Curte reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce succed:

Într-adevăr, Confederația

Elvețiană nu este membru a Uniunii Europene însă, îi sunt

aplicabile prin ratificare dispozițiile Convenției Europene a

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Drept urmare, rămân valabile

considerațiile referitoare la incidența Protocolului nr. 4

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale invocate și de către

prima instanță.

Având ca punct de plecare cauza Olivieira

împotriva Olandei, analiza circumstanțială la datele speței a

calităților cerute Legii nr.248/2005, pe baza căreia

autoritățile naționale române dispun restrângerea

libertății de mișcare în condițiile art. 2 paragrafele 3

și 4 anterior evocate, cât și analiza necesității

proporționalității ei cu scopul pentru care aceasta a fost

edictată, presupun, dincolo de cerința ca măsura solicitată

să aibă o bază legală în „dreptul intern”, și

examinarea calităților „legii” în cauză și anume ca ea

să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în

privința efectelor sale. Cum acest caz normativ a fost publicat în

Monitorul Oficial, este îndeplinită condiția

accesibilității legii.

În ceea ce privește previzibilitatea

ei, văzând modalitatea de reglementare prin art. 38 și art. 39 din

Legea nr. 248/2005 a procedurii judiciare de restrângere a exercițiului

dreptului la liberă circulație în străinătate a

cetățenilor români, ce presupune posibilitatea formulării

căilor de atac împotriva hotărârii prin care se ia această

măsură, indicarea categoriilor de persoane cărora li se poate

aplica măsura în discuție, se apreciază că există

suficiente garanții împotriva oricăror abuzuri ce s-ar putea produce,

măsura analizată fiind „prevăzută de lege”, în sensul

dispozițiilor art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4.

Fiind vorba despre restrângerea dreptului

de circulație, se impune a fi analizat și dacă această

măsură este justificată de interesul public într-o societate

democratică, iar sub acest aspect, tribunalul a apreciat că

măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă

circulație al pârâtului pe teritoriul Confederației Elvețiene,

măsură a cărei instituire se solicită pentru o

perioadă de cel mult trei ani, este disproporționată în raport

cu scopul urmărit prin adoptarea acestei măsuri, cu consecința

încălcării dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 4

adițional la Convenție.

Returnarea pârâtului din Elveția, la

data de 13 octombrie 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de statul

român cu Elveția, nu reprezintă o împrejurare de natură a

justifica persistența unei ingerințe atât de semnificative în

libertatea de circulație a pârâtului. Această ingerință nu

poate fi privită ca „necesară într-o societate democratică

și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea ei”.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin.(1) C.proc.civ., Curtea a respins

recursul ca nefondat.