ÎCCJ, decizie (scj.ro #83348)

Contract de vânzare-cumpărare. Efectul convențiilor Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte. Partea generală. Efectul convențiilor Index alfabetic: -acord de voință -contract de vânzare-cumpărare -efectul convențiilor -promisiune de vânzare-cumpărare C.civ.,art.969 Potrivit art.969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

(Secția comercială, decizia nr.649 din 12 februarie 2007) Reclamanta SC L. SRL Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta SC A. L.F SA Ploiești, solicitând obligarea acesteia să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru 7 spații comerciale, potrivit promisiunii de vânzare-cumpărare, la plata daunelor prevăzute la pct IV din actul încheiat de părți, la 21 aprilie 2003 și actualizat la 16 mai 2003. Tribunalul Prahova, prin sentința nr.145 din 28 martie 2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea, obligând pe reclamantă la cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că, la 21 aprilie 2003, părțile au încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin care pârâta se obliga la vânzarea a 7 spații comerciale, însă, ulterior, la 16 decembrie 2003, au încheiat o tranzacție prin care au convenit ca până la 10 martie 2004 să vândă numai două din spațiile promise, această ultimă convenție reprezentând acordul de voință, prin care au renunțat la promisiunea inițială. Curtea de Apel Ploiești, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia 180 din 30 iunie 2005, a admis apelul, a schimbat în tot sentința și pe fond, a admis acțiunea în parte, obligând pe pârâtă să încheie contract de vânzare-cumpărare cu pârâta pentru spațiile comerciale, ce au făcut obiectul promisiunii din 21 aprilie 2003 și a respins celelalte capete de cerere.

Instanța de apel a considerat că tranzacția din 16 decembrie 2003, prin care se încerca restrângerea obiectului promisiunii de vânzare-cumpărare numai la două magazine, nu a fost finalizată din culpa pârâtei care nu a depus diligențe în vederea întocmirii actului de vânzare; iar pe de altă parte, nu s-a luat act, în hotărârea judecătorească, de renunțare la judecata dosarului 9250/2003 al Tribunalului Prahova, de conținutul tranzacției. Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9C.proc.civ., susținând că instanța de apel a apreciat greșit probele dar și dispozițiile legale aplicabile și a stabilit o situație de fapt eronată. Recurenta a considerat că deși nu a fost integrată în încheierea de renunțare la judecată, din 16 decembrie 2003, tranzacția semnată fără obiecțiuni de reclamantă, face dovada acordului de voință, care poate fi și extrajudiciar și care este un adevărat contract între părți.

Fără a cuprinde o clauză de denunțare unilaterală a tranzacției, instanța de apel, în mod greșit, a apreciat denunțarea de către reclamantă. Printr-o cerere de intervenție în interesul recurentei, SC R.SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe fond, respingerea acțiunii, cererea fiind respinsă prin încheierea din 2 mai 2006. Recursul este fondat și s-a admis . Prin promisiunea de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2003, părțile au convenit la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în termen de 30 de zile, pentru înstrăinarea a 7 spații comerciale, la un preț total de 100.000 USD plus TVA, plătit în 22 de rate lunare.

La 16 decembrie 2003, pentru a stinge toate litigiile aflate pe rolul instanțelor, părțile au încheiat o tranzacție, prin care pârâta se obliga să înstrăineze numai 2 din cele 7 spații promise, iar reclamanta declara expres că nu mai are nici o pretenție față de spațiile ce fac obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2003. Tranzacția este un contract, prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să nască, iar între părțile contractante are puterea unei sentințe neapelabile.

Manifestarea de voință ulterioară promisiunii de vânzare, prin care se modifică obiectul promisiunii își va produce efectele . Efectele principale ale tranzacției, astfel cum expres au fost prevăzute de părți, au fost acelea de a modifica promisiunea din 21 aprilie 2003, în sensul că, în afara spațiilor magazinului 2 ,,Lo.” în suprafață de 70 mp și magazinului 4 ,,Lm.” în suprafață de 130 mp, reclamanta nu mai are pretenții ,,față de spațiile comerciale ce fac obiect al promisiunii de vânzare…”. Indiferent dacă tranzacția din 16 decembrie 2003 ar fi caracterizată judiciară sau extrajudiciară, efectul extinctiv al acesteia este obligatoriu între părți. Promisiunea de vânzare-cumpărare s-a golit parțial de conținut prin voința ulterioară a acelorași părți.

Instanța de apel a interpretat greșit tranzacția dedusă judecății când a considerat că nefinalizarea ei din culpa pârâtei, poate conduce la denunțarea unilaterală prin retragerea acordului de voință a reclamantei. Sancțiunea nerespectării acestei ultime convenții, în lipsa unei stipulații exprese, este prevăzută de dispozițiile ce reglementează condițiile și efectele obligațiilor, iar denunțarea unilaterală nu e supusă acestor reglementări. Instanța de apel, atribuind uneia dintre părțile contractante puteri pe care convenția acestora nu le reglementează, a pronunțat o soluție nelegală. Pe de altă parte, instanța de fond, ignorând aceeași manifestare de voință, prin care părțile limitau înstrăinarea promisă la două dintre spațiile comerciale, a respins nelegal și netemeinic acțiunea.

În considerația dispozițiilor art.969 și 1073 C.civ., instanțele erau obligate să asigure îndeplinirea exactă a îndatoririlor asumate de părțile contractante și să dispună încheierea vânzării cumpărării pentru spațiile comerciale ce au format obiectul ultimei manifestări de voință. Așa fiind, ICCJ a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr.180 din 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pe care a modificat-o, în sensul admiterii apelului reclamantei, a schimbat, în parte, sentința 145/28 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâtă să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spațiile comerciale (magazinul 2 ,,Lo.” și magazinul 4 ,,Lm.”).