ÎCCJ, decizie (scj.ro #84068)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84068) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Executarea mandatului
european de arestare. Persoană condamnată în lipsă. Garanții
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi
speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept
procesual penal
- executarea mandatului european de
arestare
-
persoană
condamnată în lipsă
-
garanții
Legea
nr. 302/2004,
art. 87 alin. (1) lit. a)
În procedura de executare a mandatului
european de arestare de către instanțele de judecată române, în conformitate cu
prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, dacă
mandatul
european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate
printr-o hotărâre pronunțată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost
legal citată cu privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la
hotărârea pronunțată în lipsă, autoritatea judiciară emitentă va da o asigurare
considerată suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul
mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să obțină rejudecarea
cauzei în statul membru emitent, în prezența sa.
Aplicarea
principiului „
ne bis in idem
”,
potrivit căruia
nicio
persoană nu poate să fie
judecată de două ori pentru aceeași faptă, nu exclude rejudecarea cauzei privitoare
la persoana condamnată în lipsă și, prin urmare, în cazul în care autoritatea
judiciară emitentă comunică instanței de judecată române atât informații
referitoare la reglementarea principiului „
ne
bis in idem
”, cât și la reglementarea posibilității persoanei condamnate în
lipsă de a obține rejudecarea cauzei în statul membru emitent, cerința
prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 este
îndeplinită.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia nr. 1118 din 26 martie 2008
Prin sentința
nr. 16/P din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția
penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă cererea
privind mandatul european de arestare emis la 23 aprilie 2007 de către Biroul
procurorului din cadrul
Tribunalului
Padova
, privind persoana solicitată
l.C
.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel
Constanța a arătat că a fost sesizată cu cererea privind executarea mandatului
european de arestare emis pe numele lui
l.C
., de
autoritatea judiciară Tribunalul din
Padova
.
La dosarul cauzei, a fost depusă hotărârea
judecătorească a Tribunalului din
Padova
, emisă la 9
iunie 2005, confirmată de către Curtea de Apel din Veneția la 24 februarie
2006, definitivă la 21 octombrie 2006.
Din conținutul hotărârii judecătorești pronunțată
de Tribunalul
Padova
, curtea de apel a reținut că, la
dezbaterile cauzei în care persoana solicitată a figurat ca inculpat, aceasta
nu a fost prezentă, procedura de
citare
fiind realizată la domiciliul apărătorului său din oficiu.
Calea de atac împotriva sentinței penale a fost
exercitată tot de apărătorul din oficiu, în lipsa numitului
l.C
.,
care a fost citat tot la domiciliul avocatului.
Instanța de fond a mai
reținut, pe baza comunicării Procurorului
Curții din
Padova
- Biroul executări penale, în urma solicitărilor făcute, că
sentința penală de condamnare a persoanei
solicitate este definitivă din 21
octombrie 2006 și că, potrivit
procedurii naționale, nu se mai permite o a doua judecare a cauzei pe marginea
acelorași fapte și împotriva aceleiași persoane.
Având în vedere faptul că persoana solicitată a
fost judecată de autoritățile judiciare în lipsă și că, urmare a
necitării
la localitatea de domiciliu sau reședință, nu
beneficiază de
nicio
cale de atac extraordinară (prevăzută
de legislația română) în care poate invoca
procedura
de citare, precum și declarația persoanei solicitate prin care arată că nu a
luat
cunoștință de procesul penal, în care a figurat în calitate de inculpat, Curtea
de Apel Constanța a apreciat că persoanei solicitate nu i-a fost
respectat dreptul la un proces echitabil în
sensul Convenției europene
pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și, ca atare, a respins cererea de executare a
mandatului european de arestare privind persoana solicitată
l.C
.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Constanța,
care a criticat sentința primei
instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei, arătând în motivarea
recursului că au fost încălcate dispozițiile art. 88 din Legea nr. 302/2004
privind cazurile în care poate fi refuzată
executarea unui mandat european
de arestare. Parchetul a mai susținut că
prima instanță a dat o interpretare greșită a actelor dosarului, atunci când
a apreciat că nu au fost date suficiente garanții
că un proces judecat
în lipsă poate să fie rejudecat.
Examinând sentința
recurată
,
în raport cu motivele de recurs formulate și cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul parchetului este
fondat.
Tribunalul
Padova
a emis
la 23 aprilie 2007 un mandat european de arestare pe numele intimatului
l.C
., în baza hotărârii judecătorești a Tribunalului din
Padova
din 9 iunie 2005, confirmată de hotărârea Curții de
Apel din Veneția la 24 februarie 2006, definitivă la 21 octombrie 2006, prin
care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 7 luni închisoare,
aplicată pentru
săvârșirea infracțiunilor
de tentativă la omor și trafic de persoane.
Rezultă, astfel, că mandatul european de arestare
conține toate informațiile prevăzute în art. 8 din Decizia - cadru a
Consiliului Uniunii
Europene din 13 iunie
2002 și cele cuprinse în art. 79 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004 și că
pedeapsa pentru care mandatul european s-a emis și pentru care se solicită
predarea cetățeanului român a fost aplicată pentru fapte incriminate și de
legislația română, iar în cauză nu este incident
niciunul
din temeiurile de refuz a executării mandatului european
de arestare prevăzute în art. 88 din Legea nr.
302/2004.
Înalta Curte
de Casație și
Justiție
mai constată că au fost îndeplinite
și condițiile prevăzute
în art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
302/2004, în sensul că persoana solicitată, fiind condamnată în lipsă, are
posibilitatea potrivit art. 175 C.
proc
.
pen
. italian „să ceară respingerea sentinței”, respectiv să
ceară rejudecarea cauzei, fiind asigurate astfel garanțiile la care se face
referire în art. 87 alin. (1) lit. a).
Instanța de fond, referindu-se la această împrejurare,
a dat o interpretare greșită celor comunicate de Procurorul Curții din
Padova
-
Biroul
executări penale, care se referă la principiul „
ne bis in idem
” prevăzut
în art. 649 C.
proc
.
pen
. italian, dar și de Codul de procedură penală
român, potrivit căruia „
nicio
persoană nu poate să
fie judecată de două ori pentru aceeași faptă.” Aplicarea acestui principiu nu
exclude posibilitatea reluării judecății unei cauze, atunci când aceasta a avut
loc cu încălcarea normelor de procedură privind prezența părților la proces,
așa cum este și cazul intimatului
l.C
., care a fost
condamnat și judecat în lipsa sa.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința primei
instanța este
nelegală, întrucât a respins cererea de executare a
mandatului european, în condițiile în care nu există
niciun
motiv de refuz al
executării mandatului
european de față și întrucât, prin punerea lui în executare, nu se aduce
nicio
atingere dreptului la un proces echitabil al
persoanei solicitate, aceasta având, potrivit legislației italiene,
posibilitatea
să ceară respingerea
sentinței de condamnare și rejudecarea sa.
În consecință, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C.
proc
.
pen
.,
recursul a fost admis, sentința
recurată
a fost
casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 94
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare
din 23 aprilie 2007 emis de Biroul procurorului din cadrul Tribunalului
Padova
privind persoana solicitată
l.C
., a dispus
punerea în
executare a mandatului european de arestare
menționat și predarea
persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție
a dispus față de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de
a nu părăsi țara, pe o durată de 30 zile,
începând cu 26 martie 2008, în
vederea predării.