ÎCCJ, decizie (scj.ro #84068)

Executarea mandatului european de arestare. Persoană condamnată în lipsă. Garanții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - executarea mandatului european de arestare - persoană condamnată în lipsă - garanții Legea nr. 302/2004, art. 87 alin. (1) lit. a) În procedura de executare a mandatului european de arestare de către instanțele de judecată române, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunțată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă, autoritatea judiciară emitentă va da o asigurare considerată suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezența sa.

Aplicarea principiului „ ne bis in idem ”, potrivit căruia nicio persoană nu poate să fie judecată de două ori pentru aceeași faptă, nu exclude rejudecarea cauzei privitoare la persoana condamnată în lipsă și, prin urmare, în cazul în care autoritatea judiciară emitentă comunică instanței de judecată române atât informații referitoare la reglementarea principiului „ ne bis in idem ”, cât și la reglementarea posibilității persoanei condamnate în lipsă de a obține rejudecarea cauzei în statul membru emitent, cerința prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 este îndeplinită.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1118 din 26 martie 2008 Prin sentința nr. 16/P din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă cererea privind mandatul european de arestare emis la 23 aprilie 2007 de către Biroul procurorului din cadrul Tribunalului Padova , privind persoana solicitată l.C . Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Constanța a arătat că a fost sesizată cu cererea privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele lui l.C ., de autoritatea judiciară Tribunalul din Padova . La dosarul cauzei, a fost depusă hotărârea judecătorească a Tribunalului din Padova , emisă la 9 iunie 2005, confirmată de către Curtea de Apel din Veneția la 24 februarie 2006, definitivă la 21 octombrie 2006. Din conținutul hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul Padova , curtea de apel a reținut că, la dezbaterile cauzei în care persoana solicitată a figurat ca inculpat, aceasta nu a fost prezentă, procedura de citare fiind realizată la domiciliul apărătorului său din oficiu.

Calea de atac împotriva sentinței penale a fost exercitată tot de apărătorul din oficiu, în lipsa numitului l.C ., care a fost citat tot la domiciliul avocatului. Instanța de fond a mai reținut, pe baza comunicării Procurorului Curții din Padova - Biroul executări penale, în urma solicitărilor făcute, că sentința penală de condamnare a persoanei solicitate este definitivă din 21 octombrie 2006 și că, potrivit procedurii naționale, nu se mai permite o a doua judecare a cauzei pe marginea acelorași fapte și împotriva aceleiași persoane.

Având în vedere faptul că persoana solicitată a fost judecată de autoritățile judiciare în lipsă și că, urmare a necitării la localitatea de domiciliu sau reședință, nu beneficiază de nicio cale de atac extraordinară (prevăzută de legislația română) în care poate invoca procedura de citare, precum și declarația persoanei solicitate prin care arată că nu a luat cunoștință de procesul penal, în care a figurat în calitate de inculpat, Curtea de Apel Constanța a apreciat că persoanei solicitate nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, ca atare, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată l.C . Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a criticat sentința primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei, arătând în motivarea recursului că au fost încălcate dispozițiile art. 88 din Legea nr. 302/2004 privind cazurile în care poate fi refuzată executarea unui mandat european de arestare.

Parchetul a mai susținut că prima instanță a dat o interpretare greșită a actelor dosarului, atunci când a apreciat că nu au fost date suficiente garanții că un proces judecat în lipsă poate să fie rejudecat. Examinând sentința recurată , în raport cu motivele de recurs formulate și cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul parchetului este fondat. Tribunalul Padova a emis la 23 aprilie 2007 un mandat european de arestare pe numele intimatului l.C ., în baza hotărârii judecătorești a Tribunalului din Padova din 9 iunie 2005, confirmată de hotărârea Curții de Apel din Veneția la 24 februarie 2006, definitivă la 21 octombrie 2006, prin care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 7 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și trafic de persoane.

Rezultă, astfel, că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute în art. 8 din Decizia - cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 și cele cuprinse în art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că pedeapsa pentru care mandatul european s-a emis și pentru care se solicită predarea cetățeanului român a fost aplicată pentru fapte incriminate și de legislația română, iar în cauză nu este incident niciunul din temeiurile de refuz a executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai constată că au fost îndeplinite și condițiile prevăzute în art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, în sensul că persoana solicitată, fiind condamnată în lipsă, are posibilitatea potrivit art. 175 C. proc . pen . italian „să ceară respingerea sentinței”, respectiv să ceară rejudecarea cauzei, fiind asigurate astfel garanțiile la care se face referire în art. 87 alin. (1) lit. a). Instanța de fond, referindu-se la această împrejurare, a dat o interpretare greșită celor comunicate de Procurorul Curții din Padova - Biroul executări penale, care se referă la principiul „ ne bis in idem ” prevăzut în art. 649 C. proc . pen . italian, dar și de Codul de procedură penală român, potrivit căruia „ nicio persoană nu poate să fie judecată de două ori pentru aceeași faptă.” Aplicarea acestui principiu nu exclude posibilitatea reluării judecății unei cauze, atunci când aceasta a avut loc cu încălcarea normelor de procedură privind prezența părților la proces, așa cum este și cazul intimatului l.C ., care a fost condamnat și judecat în lipsa sa.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința primei instanța este nelegală, întrucât a respins cererea de executare a mandatului european, în condițiile în care nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de față și întrucât, prin punerea lui în executare, nu se aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, aceasta având, potrivit legislației italiene, posibilitatea să ceară respingerea sentinței de condamnare și rejudecarea sa.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen ., recursul a fost admis, sentința recurată a fost casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din 23 aprilie 2007 emis de Biroul procurorului din cadrul Tribunalului Padova privind persoana solicitată l.C ., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare menționat și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus față de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 zile, începând cu 26 martie 2008, în vederea predării.