ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3638/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, la data de 16 marile 2018 sub nr. x/2006**, petentul A. a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017 a aceleiași instanțe, în sensul de a se preciza către care reclamanți a stabilit instanța de judecată obligația de plată a despăgubirilor pentru terenul de 38.245 mp situat în București, în sarcina Municipiului București, prin primar general.

Petentul a arătat că a solicitat executarea silită a debitorului Municipiul București, prin primar general, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 52/A din 27.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, până la recuperarea sumei de 3.196.907,20 euro (cota de 40% din suma de 7.992.268 euro), reprezentând despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp situat în București, Cererea a format obiectul Dosarului de executare nr. x/2017 pe rolul BEJ B. Acest birou a formulat cerere de încuviințare a executării silite, conform dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, Instanța a pronunțat încheierea din data de 22.12.2017, prin care a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând că este necesară lămurirea dispozitivului titlului executoriu, în sensul indicării către care reclamanți urmează a se plăti despăgubirile din titlul executoriu, având în vedere și paragraful 8 din pagina 12 a titlului executoriu, în care s-a arătat că la termenul din 30.10.2012, creditorul A. a depus la dosar o declarație de renunțare parțială la drepturi, prin care a arătat că înțelege să dea eficiență convenției de partaj autentificată sub nr. x din 13.03.2006 și să-și realizeze drepturile, la care a renunțat în respectiva cauză, pe calea unui proces declanșat la Tribunalul București.

Petentul a mai arătat că, deși a formulat la data de 30.10.2012 o declarație de renunțare parțială ia drepturi în fața Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2009 (al doilea ciclu procesual), în realitate, această cerere de renunțare parțială la drepturi a fost respinsă, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 189 din 28.05.2013, care a reținut că deși este intitulată declarație de renunțare parțială la drepturi, ea nu poate fi calificată în acest sens, având în vedere că acest act de dispoziție este făcut în considerarea convenției de partaj anexate. Or, prin convenția autentificată sub nr. x din 13.03.2006, reclamanții s-au învoit asupra modului de partajare a drepturilor pe care urmează să le primească în urma acțiunilor de revendicare existente fie pe rolul instanțelor judecătorești, fie în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, imobile printre care se află și cel ce face obiectul prezentei cauze. în acest context, instanța nu a dat eficiență acestui act procedural, urmând a stabili măsuri reparatorii pentru întregul teren ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel fiind, drepturile asupra cărora instanța a statuat prin decizia sa, au vizat pe toți reclamanții, precum și bunul în întregul său.

Prin încheierea de ședință din 25 mai 2018 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis sesizarea din oficiu privind eroarea materială și cererea de lămurire a petentului; a îndreptat eroarea materială referitoare la anul pronunțării deciziei, ca fiind 2017 în loc de 2016; a lămurit dispozitivul Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017 în sensul că reclamanți înseamnă C., D. și A., față de aceștia fiind obligat pârâtul Municipiul București să achite despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp.

Pentru a se pronunța astfel. Curtea de Apel București a reținut că prin Decizia nr. 52/A din 27.01.2017 au fost admise apelurile formulate de către apelanții-reclamanți C. și D. și de către apelantul Municipiul București, prin primar general, fiind obligat pârâtul Municipiul București la piața de despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp situat în fostă str. x, respectiv str. y. Or, în cauză, calitatea de reclamanți au avut-o atât apelanții-reclamanți C. și D., cât și intimatul-reclamant A., iar potrivit prevederilor art. 47 raportate la cele ale art. 48 C. proc. civ., dat fiind faptul că acțiunea dedusă judecății, soluționată definitiv prin decizia a cărei lămurire se solicită, avea ca obiect terenul deținut în indiviziune atât de către apelanții-reclamanți, cât și de către intimatul-reclamant, efectul apelului formulat și al actelor de procedură ale apelanților-reclamanți C. și D. s-a produs și în privința intimatului-reclamant A., petent în prezenta cauză, dată fiind natura raportului juridic dedus judecății, astfel cum a fost menționat.

Mai mult, prin Decizia nr. 189/2013 pronunțată în apei, în ciclul procesual anterior, s-a respins cererea prin care intimatul-reclamant solicita a se lua act de renunțarea la dreptul său, iar această măsură a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 846 din 13.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 189/A/2013, sens în care calitatea procesuală de reclamant a petentului-intimat-reclamant A. a trecut în puterea lucrului judecat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul București, formulând următoarele critici:

- Cererea de lămurire este inadmisibilă, întrucât în cauză s-a solicitat deja executarea silită a hotărârii a cărei lămurire se cere, măsura lămuririi putând fi dispusă, în lipsa prevederii exprese a unui termen în acest sens, câtă vreme nu s-a cerut punerea în executare a hotărârii. Pârâtul a executat decizia în discuție în cadrul cererii de executare silită demarată de C. și D., așa cum rezultă din extrasul de cont din 02.04.2018, fiind eliberată suma de 22.605.592,07 lei către BEJ E. Pe de altă parte și A. a formulat o astfel de cerere de executare silită, care a fost respinsă prin încheierea din 22.12.2017 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în Dosar nr. x/2017, situație față de care petentul nu se poate prevala de dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., ci de art. 712 alin. (2) din același cod privind contestația la executare;

- Prin încheierea din 22.12.2017 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în Dosar nr. x/2017, cererea de executare promovată de A. a fost respinsă cu motivarea că din paragraful 8 pagina 12 din titlul executoriu rezultă că la termenul din 30.10.2012 acesta a depus la dosar o declarație de renunțare parțială la drepturi, instanța de executare sesizând o contradicție între dispozitiv și considerente. Prin lămurirea hotărârii însă, nu se poate modifica dispozitivul, ci se clarifică și se interpretează măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură este folosită doar când există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu când există contradicții între dispozitiv și considerente. Or, așa cum rezultă din considerentele încheierii recurate, pentru admiterea cererii de lămurire, instanța a tăcut o analiză a considerentelor Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017, chiar prin raportare la alte decizii pronunțate în cauză, aspect contrar dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. Mai mult, instanța a suplimentat considerentele Deciziei nr. 52/A din 27.01.2017, pronunțându-se inclusiv asupra unor aspecte privind cadrul procesual și calitatea deținută de A. în cadrul litigiului prin raportare la art. 47 și 48 C. proc. civ., chestiuni care exced cererii de lămurire formulată de acesta, nefiind invocate de către petent.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 52/A din 27.01.2017 pronunțată în Dosar nr. x/2006, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelurile reclamanților C. și D. și pe cel al pârâtului Municipiului București, prin primar, formulate în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București și cu reclamantul A., împotriva sentinței nr. 399 din 25.02.2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă; a admis în parte cererea de despăgubiri a reclamanților și a obligat pârâtul la plata, către reclamanți, a sumei de 7,992.268 euro în echivalent RON la data plății, respectiv, despăgubiri pentru terenul de 38.245 mp situat în București, fost str. x, str. y.

Cu prilejul punerii în executare a acestei decizii de către intimatul-reclamant A., prin încheierea din 22.12.2017 pronunțată în Dosar nr. x/2017, Judecătoria sector 5 București a respins cererea de încuviințare a executării silite, motivat de faptul că din dispozitivul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 52/2016, nu rezultă către care reclamanți a fost obligat Municipiul București să plătească despăgubiri, întrucât la paragraful 8 din pagina 12 a titlului executoriu s-a arătat că la termenul din 30.10.2012, creditorul A. a depus la dosar o declarație de renunțare parțială la drepturi, prin care a arătat că înțelege să dea eficiență convenției de partaj autentificată sub nr. x din 13.03.2006 și să-și realizeze drepturile, la care a renunțat în respectiva cauză, pe calea unui proces declanșat la Tribunalul București.

Față de respingerea cererii de executare silită, reclamantul A. a promovat o cerere de lămurire dispozitiv, soluționată de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea de ședință din 25.05.2018 în sensul admiterii și constatării că, din reclamanții față de care Municipiul București a fost obligat la plata de despăgubiri face parte și numitul A., întrucât efectul apelului formulat și al actelor de procedură ale apelanților-reclamanți C. și D. s-a produs și în privința intimatului-reclamant A., conform dispozițiilor art. 47-48 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Municipiul București supune recursului această soluție, arătând, pe de o parte, că o dată începută executarea silită cererea de lămurire dispozitiv apare ca inadmisibilă (putând fi formulată, eventual, o contestație la executare în temeiul art. 712 C. proc. civ.), iar pe de altă parte că, statuând asupra cadrului procesual și analizând considerentele deciziei a cărei lămurire se cere, instanța a depășit limitele impuse de art. 281

1

C. proc. civ., suplimentând chiar aceste considerente, din perspectiva dispozițiilor art. 47-48 C. proc. civ.

Referitor la imposibilitatea formulării unei cereri de lămurire a dispozitivului la momentul când pentru unele dintre părți s-a declanșat deja executarea silită, Înalta Curte constată că această critică este nefondată și va fi înlăturată.

Astfel, potrivit art. 281

1

C. proc. civ. "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.'*

Textul legal nu condiționează formularea cererii de lămurire de existența vreunui termen ori a unui moment, anterior sau ulterior declanșării executării silite și nici de promovarea sau nu a unei contestații la executare, a cărei formulare rămâne la aprecierea persoanei interesate. în cauză, urmare a respingerii demersului de solicitare a încuviințării executării silite, petentul A., raportat și ia motivarea refuzului executării, a ales să formuleze o cerere de lămurire dispozitiv, în condițiile legii. întrucât în promovarea lămuririi dispozitivului nu există vreo normă juridică care să condiționeze ori să restricționeze manifestarea de voință a solicitantului funcție de promovarea altor cereri, apărările conform cărora calea procedurală ar fi greșită (impunându-se formularea unei contestații la executare) ori inadmisibilă, nu pot fi avute în vedere.

Aceasta întrucât la momentul înregistrării cererii de lămurire dispozitiv (16.03.2018), cererea petentului de încuviințare a executării silite fusese respinsă (conform încheierii de ședință din 22.12.2017, definitivă prin respingerea apelului petentului prin Decizia nr. 933 din 14.03.2018 a Tribunalului București), iar cererea de executare silită formulată de către ceilalți reclamanți viza doar partea lor din creanță și soluția pronunțată în acel dosar de executare producea efecte doar eu privire la acei reclamanți creditori.

Referitor la depășirea cadrului procesual de către instanța care a soluționat cererea de lămurire dispozitiv, nici această critică nu poate fi primită.

Cu titlu prealabil, se reține că, în contradicție cu afirmațiile recurentului, în speță nu se pune problema contradicției între dispozitiv și considerente, ci problema clarificării dispozitivului în sensul stabilirii persoanelor având calitatea de reclamanți față de care Municipiul București fusese obligat la despăgubiri.

În cauza soluționată prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, calitatea de reclamanți a aparținut mai multor persoane, dar numai unele dintre acestea au promovat calea de atac a apelului, iar în dispozitivul hotărârii instanța de apel a uzat de formularea generică "obligă pe pârât la plata către reclamante.", fără a indica nominal aceste persoane.

Contrar argumentelor din motivele de recurs, pentru a desluși dacă în categoria reclamanților cărora pârâtul Municipiul București le datora despăgubiri se afla și reclamantul A., prin raportare la motivarea cu care cererea de încuviințare a executării silite formulată de acesta fusese respinsă, instanța învestită cu cererea de lămurire nu putea face abstracție de considerentele deciziei supuse lămuririi, la care a făcut referire fără a le denatura sau completa, cum în mod eronat pretinde recurentul

Astfel, petentul a arătat ca instanța de executare a reținut că dispozitivul este neclar, întrucât la paragraful 8 din pagina 12 a titlului executoriu s-a menționat că ia termenul din 30.10.2012, creditorul A. a depus la dosar o declarație de renunțare parțială la drepturi, prin care a precizat ca înțelege să dea eficiență convenției de partaj autentificată sub nr. x din 13.03.2006.

Instanța învestită cu cererea de lămurire era datoare să verifice acest aspect și să lămurească dispozitivul din perspectiva celor învederate de către petent, respectiv, să clarifice, iar nu să stabilească, care a fost efectul juridic al cererii de renunțare la drepturi (așa cum a fost constatat de către instanța care a judecat apelul), în raport de care instanța de executare a apreciat că titlul executoriu nu este suficient de explicit.

În această analiză, instanța de judecată a expus cele reținute cu autoritate de lucru judecat în cauză cu privire la calitatea procesuală a părților și a constatat că acțiunea soluționată prin decizia supusă lămuririi avea ca obiect terenul deținut în indiviziune atât de către apelanții-reclamanți (C., D.), cât și de către intimatul-reclamant A., situație față de care, conform legii, efectul declanșării căii de atac s-a răsfrânt și asupra acestuia din urmă, dat fiind raportul juridic dedus judecății.

Împrejurarea că în această constatare s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 47-48 C. proc. civ. nu excede limitelor învestirii cum greșit susține recurentul, ci reprezintă indicarea, în cadrul lămuririi, a textului legai în virtutea căruia numitului A. îi profita apelul declarat de către ceilalți reclamanți, venind să justifice rațiunile pentru care acesta figura printre reclamanții creditori ai obligației de despăgubire.

Referitor la cererea de renunțare de drepturi ce a determinat respingerea cererii de încuviințare a executării silite, instanța a constatat că prin Decizia nr. 189/A din 28.05.2013 (pronunțată în apel în ciclu procesual anterior) aceasta a fost respinsă, soluție intrată în puterea de lucru judecat prin respingerea recursului formulat de către A. împotriva acestei decizii, prin Decizia nr. 846 din 13.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cum neclaritatea titlului executoriu era dată de modalitatea de soluționare a cererii de renunțare la drepturi și de neindicarea nominală a reclamantului A. în dispozitivul deciziei respective, în mod obligatoriu instanța învestită cu cererea de lămurire trebuia să arate de ce respectiva cerere de renunțare nu produce efecte juridice, prin raportare la deciziile pronunțate în cauză și de ce petentul este și el, la rândul său, creditor al obligației de despăgubire, potrivit textelor legale indicate.

Față de cele arătate, rezultă cu evidență că printre reclamanții îndreptățiți la despăgubirea stabilită în sarcina Municipiului București se număra și petentul A., așa cum în mod corect a constatat instanța învestită cu cererea de lămurire dispozitiv.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar generai împotriva încheierii din 25 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.10.2018.