ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 317/2018

Decizia nr. 317/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2011, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Primăria Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și Municipiul București, prin Primarul General al Municipiul București, solicitând anularea Hotărârii nr. 19 din 08 decembrie 2010, emisă de Primăria Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafața de teren de 106 mp, situată în București, sector 2, având numere cadastrale x/1/2 și x/1/3 și obligarea pârâtului Municipiul București la plata sumei de 212.000 euro, în lei, la cursul B.N.R. din data plații, cu titlu de despăgubire pentru suprafața de teren expropriată.

Prin Sentința civilă nr. 1202 din 19 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea precizată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și Municipiul București prin Primarul General, a anulat Hotărârea nr. 19 din 08 decembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului București - Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să plătească reclamantei suma de 82.680 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafața de 106 mp din București, sector 2, cu nr. cadastrale nr. x/1/2 și x/1/3.

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanta SC A. SRL cât și pârâtul Municipiul București prin Primarul General au formulat apel.

Prin Decizia nr. 218A din 9 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să plătească reclamantei suma de 64.236 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 106 mp din București, sector 2, cu nr. cadastrale nr. x/1/2 și x/1/3 și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză.

A susținut că pârâtul a stabilit corect despăgubirea pentru imobilul expropriat, cu respectarea art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, dar instanța de apel a greșit când a reținut că valoarea acestora trebuie calculată în funcție de prețul cu care se vând alte imobile.

De asemenea, a arătat că a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea calculată de experți și a criticat contractele avute în vedere de experți, pentru că se refereau la imobile situate în alte sectoare sau erau încheiate anterior exproprierii imobilului ce face obiectul prezentului dosar.

Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte a reținut următoarele:

Art. 302

1

alin. (1) C. proc.civ. prevede că "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: (...) pct. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), care se referă la nulitățile de ordine publică".

Conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs".

Termenul pentru declararea și motivarea căii de atac s-a împlinit la data de 27 noiembrie 2017.

Recurentul pârât a formulat critici asupra deciziei recurate doar prin intermediul motivelor de recurs, aflate la dosar, fără alte completări.

În cuprinsul acestora, pârâtul a reiterat, în întregime, motivele de apel și a criticat modalitatea de apreciere a instanței de apel asupra probatoriilor, precum și asupra situației de fapt dedusă judecății.

Se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Controlul judiciar nu se poate realiza deoarece recurenții nu au adus critici punctuale deciziei atacate și nu au arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, limitându-se să copieze cuvânt cu cuvânt cererea de declarare a apelului.

Or, aparența de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat.

Susținerile recurentului nu constituie veritabile critici ale argumentelor prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate, pentru că cererea de declarare a recursului reprezintă o simplă copiere a cererii de declarare a apelului, fiind înlocuiți doar termenii de "apel" cu cel de "recurs" și "instanța de fond" cu "instanța de apel".

În consecință, constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate în condițiile prevăzute de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 304 C. proc. civ., că nici motive de casare care sunt de ordine publică nu pot fi reținute, Înalta Curte urmează să constate nulitatea căii de atac exercitate în condiții neprocedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul pârât Municipiul București prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 218 A din 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN