ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3003/2018

Prin sentința nr. 274 din 7 martie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii modificate. A respins, ca inadmisibilă, cererea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., asistată de ocrotitor legal B. A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei formulată de B.

Prin Decizia nr. 840/A din 12 octombrie 2017, Curtea ele Apel București, secția, a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a anulat-o, în parte și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecarea cererii subsidiare având ca obiect constatarea existenței dreptului de creanță și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri și a cererii de intervenție accesorie. A menținut soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii principale având ca. obiect constatarea existenței dreptului de superficie.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B. și B.

Potrivit rezoluției din 24 aprilie 2018, s-au comunicat motivele de recurs intimatului - reclamant, iar la 30 mai 2018, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de acesta, prin care s-a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurentele au depus răspuns la întâmpinare la 11 iunie 2018.

La data de 3 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 3 iulie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, tară citare părți, în vederea soluționării căii de atac.

La data de 17 iulie 2018, a fost înregistrată cererea formulată de recurente de renunțare la judecata cererii de recurs, având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 52/2018.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) a! Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legai menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire ia art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 4 noiembrie 2014, s-a solicitat să se constate că reclamantul este titularul unui drept de superficie asupra imobilului casă de locuit și asupra terenului de sub construcție, precum și curte în suprafață totala de 350 mp, constând în drept de proprietate asupra construcției și drept de folosință asupra terenului pe care a fost edificată această construcție sau, în subsidiar, să se constate dreptul de creanță al reclamantului față de pârâtă, cu privire la imobil, constând în valoarea construcției edificate (potrivit cererii modificatoare), valoarea de impunere a imobilului (construcție) fiind de 336.874,74 RON.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 840/A din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Se reține totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Referitor la cererea de renunțare la judecata recursului, se constată că aceasta a fost trimisa prin poștă, nefiind astfel întrunite condițiile stipulate la art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. civ. - care presupun verificarea identității celui care își manifestă această voință procesuală, concretizată într-un act de dispoziție - pentru a putea fi primită, în ceea ce privește solicitarea intimatului - reclamant, formulată prin întâmpinare, de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă în condițiile în care partea nu a tăcut dovada respectivelor cheltuieli.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtele B. și B. împotriva Deciziei nr. 840/A din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge solicitarea intimatului-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.