ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2559/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2008, reclamanții A., B., C., D. - grefieri arhivari la Tribunalul Alba; E., F., G., H., I., J., K. - grefieri arhivari la Judecătoria Alba Iulia; L., M., N., O. - grefieri arhivari la Judecătoria Aiud; P., Q. - grefieri arhivari la Judecătoria Sebeș; R., S. - grefieri arhivari la Judecătoria Blaj și T. și U. - grefieri arhivari ia Judecătoria Câmpeni, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba să calculeze și să plătească reclamanților, începând cu 1.01.2007, până la zi, drepturile salariale ce constau în diferența dintre salariul de încadrare aferent funcției de grefier dactilograf și salariul de încadrare ai grefierului și sporurile corespunzătoare aferente acestor salarii actualizate cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până ia data plății efective.

Prin sentința nr. 144 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba și, în consecință:

A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor, (inclusiv grefieri - informaticieni, grefieri statisticieni și grefieri-documentariști) cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefieri registratori, începând cu luna ianuarie 2007 precum și în continuare, iar pentru reclamantele A., B., C., D., pe perioada 27.01.2007 -01.01.2008.

A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 392 din 09 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinței civile nr. 144 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. x/2008.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, sub nr. x/2008, petenții Curtea de Apel Alba lulia și Tribunalul Alba au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 144 din 27.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. x/2008, în sensul a se stabili că dreptul salarial acordat și "în continuare" nu poate fi interpretat decât în sensul acordării până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2009, legea unică a salarizării care stabilea un nou mod de salarizare pentru personalul bugetar.

Prin sentința nr. 72 din 5 aprilie 2018, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a respins contestația la titlu formulată de petenții Curtea de Apel Alba lulia și Tribunalul Alba având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 144 din 27.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosar civil nr. x/2008.

Pentru a. decide astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 399 din vechiul C. proc. civ. (incident în cauză conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 24, 27 din Noul C. proc. civ.) "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Instituția lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărârii judecătorești este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită, însă nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural, creat a anula/modifica/completa însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac ordinare sau extraordinare.

Statuând că se poate cere pe calea contestației la executare lămurirea unui titlu executoriu, legiuitorul se referă la acele cazuri în care există neclarități cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, respectiv, în situația hotărârilor judecătorești atunci când mențiunile dispozitivului sunt confuze și nu permit stabilirea conținutului obligațiilor ce incumbă părții care a căzut în pretenții, necesitând explicitare.

O astfel de contestație nu poate fi primită când termenii folosiți în redactarea dispozitivului sunt expliciți, arătând cu claritate care sunt obligațiile ce incumbă părților litigante.

În cauză, instanță a constatat că dispozitivul hotărârii este foarte clar, prin el acordându-se ceea ce s-a solicitat de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, respectiv drepturile salariale reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor, (inclusiv grefieri - informațieieni, grefieri statisticieni și grefieri-documentariști) cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori.

Termenii folosiți în redactarea dispozitivului sentinței civile nr. 144/2008 sunt expliciți, instanța statuând cu claritate obligațiile ce revin pârâților, dispozitivul hotărârii nefiind de natură să creeze vreo confuzie, care să justifice cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formulată de petenți.

Orice altă discuție a părților vizând modul de executare silită a titlului executoriu în contextul apariției pe parcursul executării silite a unui nou cadru legislativ în materia salarizării (Legea nr. 330/1990) nu se circumscrie sferei instituției contestației la titlu, reglementată de teza a II a art. 399 C. proc. civ. (1865) ci, vizează exclusiv procedura executării silite propriu zise.

În aceste condiții s-a constatat că, așa cum este formulat dispozitivul hotărârii în raport cu obiectul cauzei deduse judecății, aceasta este clar și nu necesită alte clarificări interpretări sau explicitări în condițiile art. 399 din C. proc. civ., ceea ce atrage respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulată de petenții în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta Curtea de Apel Alba Iulia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2008/Al* la data de 10 mai 2018.

La termenul de judecată din 20 iunie 2018, văzând dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 28P alin. (1) C. proc. civ., precum și decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, asupra căreia reține următoarele:

Sentința civilă nr. 144 din 27 noiembrie 2008 a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:

"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul, instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, suni. soluționate, in prima instanță, de curțile de apel (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."

Art. n din același act normativ stipula în sensul că; "(1) dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație si. Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea acestora.

Curtea Constituțională a statuat că "stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă".

Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. Soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a fost dată în competența curților de apel, în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispozițiile legale mai sus enunțate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale menționate și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinței civile nr. 144 din 27 noiembrie 2018 pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2008 au fost soluționate de Curtea de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 392 din 09 aprilie 2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 din același act normativ, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea".

Față de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., va declina competența de soluționare a recursului declarat de petenta Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinței nr. 72/2018 din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Alba lulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină în favoarea Curții de Apel Alba lulia competența de soluționare a recursului declarat de petenta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței nr. 72/2018 din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2018.