ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1435/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției din România, Curtea de Apel Alba-Iulia și Tribunalul Sibiu, au solicitat instanței să dispună:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției din România, să recunoască examenul organizat în data de 15.12.2018 și să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba-Iulia în sensul luării în considerare și a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curții de Apel Alba-Iulia în data de 15.12.2018; temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 135 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 republicată, art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Anexa V, Cap. II, pct. 7, 8 și 9 din Legea nr. 153/2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Președintele instanței, să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curții de Apel Alba-Iulia în data de 15.12.2018 și promovat de reclamanți; temeiul de drept în constituie art. 39 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/29.03.2007 și modificat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820/11.07.2018;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba-Iulia și Tribunalul Sibiu să achite diferențele salariale dintre salariile cuvenite conform funcției promovate prin concurs și salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 15.12.2018 și până în prezent, actualizate la momentul plății cu dobânda legală, precum și obligarea pârâților să plătească pe viitor salariul cuvenit conform funcției promovate pentru salariații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., grefieri-arhivari în cadrul Tribunalului Sibiu și instanțelor subordonate; temeiul îl constituie dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/204;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 39 din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției;

- s-a admis cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu;

- a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să recunoască examenul organizat în data de 15.12.2018 și să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba Iulia în sensul luării în considerare și a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului în cadrul Curții de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018;

- a fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, prin Președintele instanței, să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curții de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018 și promovat de reclamanți;

- au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu să le achite reclamanților diferențele salariale dintre salariile cuvenite conform funcției promovate prin concurs și salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 15.12.2018 și până în prezent, actualizate la momentul plății cu dobânda legală și să le plătească reclamanților, pe viitor, salariul cuvenit conform funcției promovate;

- s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, și în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției cu privire la obligarea la plata diferențelor salariale reclamanților și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, cu privire la obligarea la plata diferențelor salariale reclamanților, recurentul-pârât a arătat că Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor și unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa, prevăzute în anexa nr. 3 din H.G. nr. 652/2009. Încadrarea intimaților-reclamanți s-a realizat prin decizia președintelui Curții de Apel, iar Ministrul Justiției nu are atribuții în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului instanțelor judecătorești, de aceea obligația de recalculare a indemnizației de încadrare a reclamanților excede atribuțiilor Ministerului Justiției.

În acest sens, a invocat Decizia nr. 13 din 13.06.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, prin care înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că interesul atragerii în proces și a ordonatorului principal de credite, pe motiv că ar reprezenta o garanție a executării obligației de plată ce revine instituției/autorității publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este unul legitim, câta vreme atribuțiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării și stabilirii destinației acestora nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretențiilor deduse judecății. Chiar dacă decizia anterior menționată vizează o altă autoritate publică, argumentele instanței supreme sunt aplicabile și în prezenta cauză.

Un argument suplimentar în acest sens este adus de ÎCCJ prin dispozițiile art. 222 din C. civ., care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă, dacă prin lege nu se dispune altfel.

A mai invocat decizia nr. 4983/14.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, prin care instanța de apel a constat că, în mod corect, prima instanță a procedat la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiției, având în vedere faptul că această calitate "nu se justifică numai pe baza funcției de ordonator de credite, aceasta putând atrage competența, eventual, răspunderea, în procedura privind distribuirea fondurilor publice, dar numai în baza raporturilor financiar-bugetare pe care le are cu ceilalți ordonatori, potrivit legii, iar nu a unuia nemijlocit cu reclamantul, care să-l facă direct obligat în relația conflictuală supusă judecății".

Prin urmare, în litigiile dintre salariați și angajatori având ca obiect drepturi salariale, ordonatorii principali de credite nu au calitate procesuală pasivă, întrucât raportul juridic existent între ordonatorii de credite nu este rezultatul unui raport juridic de muncă.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anume emiterea de către Ministrul Justiției a unui ordin de modificare a statelor de funcții, a considerat că soluția pronunțată pe fondul cauzei este nelegală și netemeinică.

A invocat prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, arătând că, pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu se solicită studii superioare, ci doar absolvirea studiilor medii.

Promovarea personalului auxiliar de specialitate în funcții de execuție este prevăzută de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 567/2004.

Organizarea examenelor și concursurilor de promovare reglementate de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 567/2004 este detaliată în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiași instanțe ori aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, aprobat de CSM prin Hotărârea nr. 181/2007, care descrie în mod detaliat și limitativ toate situațiile în care se organizează concursuri de promovare.

Situația concreta a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, urmare dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăsește în niciuna dintre situațiile prevăzute în mod expres de legiuitor în dispozițiile ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate și, pe cale de consecință, această situație nu se regăsește nici în dispozițiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor dispoziții.

A mai învederat faptul că noua lege de salarizare, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor-arhivari pe studii superioare. Acest fapt însă nu echivalează cu încadrarea (numirea) pe o funcție, aceasta fiind consecința îndeplinirii unor condiții prevăzute de legea statutului.

Ca atare, numai după modificarea și completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar și registrator, persoanele care ocupă aceste funcții și au absolvit studii superioare pot susține examenul de promovare în funcțiile de grefier arhivar și registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii și salarizate în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.

Norma din Legea-cadru nr. 153/2017 care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare nu poate fi considerată ca fiind în conflict cu cea existentă în legea care reglementează statutul profesional, Legea nr. 567/2004, aceasta din urmă având un alt obiect de reglementare, respectiv condițiile de numire în funcție.

În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată (2), cu modificările și completările ulterioare:

"Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

În acest sens, Curtea Constițională a arătat, prin Decizia nr. 95/2006

1

, că abrogarea implicită - parțială sau totală - a unei dispoziții legale se produce atunci când, printr-un act normativ ulterior, se instituie reguli care contrazic, parțial sau total, conținutul normativ al acesteia.

Or, în speță, normele în discuție nu se află în contradicție, întrucât nu au același obiect, iar legea ulterioară, adică Legea-cadru de salarizare nr. 153/2017, nu conține o dispoziție legală expresă de abrogare a textului art. 38 din Legea nr. 567/2004, așa cum am arătat mai sus.

Pe de altă parte, este adevărat că transformarea posturilor se aprobă de Ministrul Justiției în urma modificării statelor de funcții, prin ordin al Ministrului Justiției. Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 304/2004 "Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiției. (2) Majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă cu avizul conform al secțiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiției."

Însă decizia de transformare a posturilor de grefier este în primul rând una de oportunitate, în prealabil emiterii ordinului ministrului justiției de aprobare a transformărilor de posturi fiind necesară o analiză de oportunitate a cererilor de transformare. Aceasta deoarece dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparține angajatorului, adică președintelui curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar și ordonatorului principal de credite, care trebuie, potrivit legii, să aprobe, prin ordin al ministrului, orice modificare intervenită cu privire la statele de funcții și de personal pentru curțile de apel. Din acest motiv, cercetarea tuturor aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcții, precum și însăși operațiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă și chestiuni de oportunitate, asupra cărora apreciază angajatorul și ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanței judecătorești.

Cu titlu de practică judiciară, a invocat sentința civilă nr. 715/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2019; sentința civilă nr. 678/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2019; sentința civilă nr. 108/2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Au solicitat respingerea motivului de recurs referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și menținerea soluției de obligare a acestuia la plata diferențelor salariale, întrucât are calitatea de ordonator principal de credite și îi revine obligația alocării fondurilor necesare achitării drepturilor salariale cuvenite.

Pe fondul recursului, au considerat că nu se află în situația prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, în speță nefiind vorba de transformarea posturilor de grefieri cu studii medii în grefieri cu studii superioare ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, cum eronat susține recurentul-pârât.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 martie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a acesteia, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce privește situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. sunt grefieri arhivari în cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia și au participat la examenul de promovare din funcția de grefieri arhivari cu studii medii în funcția de grefieri arhivari cu studii superioare, organizat de Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 15.12.2018, promovând cu toții acest examen.

Ministerul Justiției a refuzat în mod expres solicitarea de transformare a posturilor de grefier arhivar și registrator cu studii medii, în posturi de grefier arhivar și registrator cu studii superioare și încadrarea pe aceste funcții, în gradul corespunzător vechimii, condiționând această acțiune de modificarea și completarea dispozițiilor Legii nr. 567/2004.

Prima instanță a constatat că refuzul pârâtului Ministerul Justiției este nejustificat și l-a obligat să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba Iulia în sensul luării în considerare și a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului în cadrul Curții de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018.

Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și l-a obligat, alături de ceilalți pârâți, la plata diferențelor diferențele salariale către reclamanți.

Recurentul-pârât a criticat această soluție, susținând că refuzul său de a emite un Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba Iulia, conform rezultatelor examenului, este justificat raportat la dispozițiile art. 38 din Legea nr. 567/2004 și la dreptul de apreciere asupra oportunității transformării posturilor, aducând critici și cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, cu privire la obligarea la plata drepturilor salariale către reclamanți.

2.2. Înalta Curte reține că baza legală în temeiul căreia a fost organizat acest examen este Legea nr. 153/2017 respectiv Anexa V, cap. II pct. 7, 8 și 9 prin care s-au introdus funcțiile de grefier-arhivar treapta I, II și debutant, cu nivel de studii superioare.

În vederea executării dispozițiilor legale anterior indicate, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 820/2018 a decis modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului și examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare și din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Prin această hotărâre au fost stabilite condițiile de participare la examenul de promovare din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare (art. 10

1

alin. (4), dar și modalitatea de numire în noile funcții (art. 39 și 41).

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reține că această condiție de studii medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, se cere doar în momentul recrutării în funcția de grefier arhivar, dar în prezenta speță nu este vorba de un concurs de recrutare, ci de un examen de promovare în funcție conform dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 576/2004 și art. 8

1

și 8

2

din hotărârea CSM 181/2007.

Legea nr. 567/2004 prevede atât condiții de încadrare cât și condiții de promovare a personalului auxiliar, iar Legea cadru nr. 153/2017 prevede promovarea personalului plătit din fonduri publice și arată expres că aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

Or, aceste acte sunt Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de Curtea de Apel Alba Iulia, în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.

Prin urmare, refuzul recurentului-pârât este nejustificat deoarece cadrul legal prezent permite atât organizarea examenului de promovare din funcția de grefieri arhivari cu studii medii în funcția de grefieri arhivari cu studii superioare, cât și salarizarea acestora, neputând fi primite alegațiile acestuia cu privire la necesitatea modificării Legii nr. 567/2004 în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar.

În continuare, reține Înalta Curte că emiterea deciziilor de numire în funcție a grefierilor declarați admiși la examenul organizat de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 15.12.2018, conform prevederilor art. 39 și 41 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820/2018 se poate face doar ulterior modificării statelor de funcții și de personal, prin ordin al Ministrului Justiției, prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată și modificată "Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului Justiției."

Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului-pârât în sensul că cercetarea aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcții, precum și operațiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă chestiuni de oportunitate, asupra cărora apreciază angajatorul și ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanței judecătorești.

Este adevărat că manifestarea de voință a autorității publice, în actul său decizional este ghidată și de criteriul oportunității acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalității, nefiind de acceptat un act administrativ oportun, însă nelegal.

Instanța de contencios administrativ, cu atributul deplinei jurisdicții pe care o are, este îndreptățită a analiza oportunitatea din perspectiva excesului de putere, privită așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În speță, nu au fost contestate nici organizarea examenului și nici rezultatele acestuia, fiind legale și producând efecte juridice. În plus, organizarea examenului de promovare nu este condiționată de existența vreunui aviz sau aprobări prealabile din partea Ministerului Justiției, refuzul acestuia de a emite ordinul privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba Iulia cu luarea în considerare și a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenulului organizat este nejustificat și vatămă dreptul intimaților-reclamanți de a promova.

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, instanța de control judiciar constată că hotărârea primei instanțe este dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fiind în mod corect obligat Ministerul Justiției să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba Iulia în sensul luării în considerare și a funcțiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului în cadrul Curții de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018.

2.3. În schimb, Înalta Curte găsește întemeiată critica din recurs referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, cu privire la obligarea sa la plata drepturilor salariale către reclamanți.

Prima instanță, consecutiv obligației instituite în sarcina pârâtului Ministerului Justiției de a emite un nou Ordin privind aprobarea statelor de funcții ale Curții de Apel Alba Iulia, conform rezultatelor examenului, l-a obligat pe acesta, alături de ceilalți pârâți, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu să achite diferențele salariale rezultate.

Această din urmă dispoziție va fi înlăturată, pentru că se justifică numai prin prisma calității recurentului-pârât de ordonator principal de credite.

Or, intimații-reclamații funcționează la Curtea de Apel Alba Iulia sau la instanțe subordonate ierarhic, astfel încât calitatea de ordonator de credite și debitor al plății drepturilor salariale invocate se găsește la nivelul curții de apel și tribunalului, după caz, față de care reclamanții se află în raport de serviciu, potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care arată că președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor au calitatea de ordonatori terțiari de credite.

În consecință, lipsind un raport juridic direct cu Ministerul Justiției, cererea de plată formulată împotriva acestuia nu are temei, deoarece nu acestuia îi revine obligația de plată a drepturilor salariale, cerute de intimații-reclamanți, neprezentând relevanță în soluționarea acțiunii raportul specific de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite la diferitele niveluri ale alocării de fonduri bugetare.

În nicio ipoteză recurentul-pârât Ministerul Justiției nu achită direct intimaților-reclamanți drepturile salariale cuvenite, ci aceasta intră în atribuția ordonatorului de credite secundar sau terțiar față de care grefierii arhivari se află în raporturi de serviciu.

În concluzie, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față) dar și a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004, în privința capătului de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și va casa, în parte, sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și va respinge capătul de cerere privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale, urmând a fi menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 39 din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției și respinge capătul de cerere privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.