ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 158/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 6 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), anularea Deciziei nr. 2132 din 22 ianuarie 2014 și a Procesului-verbal nr. x din 3 decembrie 2013, exonerarea reclamantei de plata sumei de 6000 Euro reprezentând transa I de plată a Contractului de Finanțare, încetarea Contractului de Finanțare nr. x din 7 aprilie 2011, având în vedere cazul excepțional și dovedit intervenit în derularea contractului.

Prin Sentința civilă nr. 1329 din 12 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță nu a ținut cont de cele două Buletine de analiză cu nr. 268 din 22 iunie 2012 și 224 din 25 februarie 2013, emise de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură SA depuse la dosarul cauzei, care atestă că decesul albinelor a survenit prin intoxicare.

Recurenta a mai susținut că autoritatea contractantă a încălcat, în această situație, prevederile art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, neîntocmind un raport de verificare la fața locului, fapt ce atrage anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 3 decembrie 2013 și a Deciziei nr. 2132 din 22 ianuarie 2014.

Se arată că motivarea procesului-verbal lipsește cu desăvârșite, fiind limitată la preluarea susținerilor din notificările transmise către beneficiar, neexinstând niciun răspuns la sesizările și demersurile sale, prin care a adus la cunoștința autorității imposibilitatea derulării contractului.

În continuarea recurenta a apreciat că neaccesarea celei de-a doua tranșe a reprezentat o incapacitate obiectivă și nu o lipsă de diligență din partea beneficiarului.

În final se insistă asupra faptului că au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (1) din Anexa 1 la Contractul de finanțare nr. x din 7 aprilie 2011, întrucât a existat un caz excepțional dovedit cu cele două buletine de analiză citate mai sus, iar prin procesul-verbal nu se invocă o neregulă ce ar putea fi imputată beneficiarului.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că procesul-verbal întocmit este rezultatul nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de finanțare.

În acest sens, arată că situația de fapt reprezintă dovada clară a unei nereguli comise, în mod intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare.

Apreciază intimata că prevederile art. 11 alin. (1) din acest contract nu sunt aplicabile, deoarece beneficiarul nu a prezentat documente justificative, neîndoielnice, care să certifice otrăvirea/intoxicarea albinelor din stupina proprie.

Se mai arată că beneficiarul a comunicat situația de fapt autorității doar prin adresa nr. x din 9 septembrie 2013, deși avea obligația să anunțe cazul excepțional în termen de 5 zile de la data producerii lui.

De asemenea, potrivit clauzelor contractuale, beneficiarul cunoștea, anterior Notificării, faptul că trebuia să depună documentația pentru ultima tranșă de plată. Pe de altă parte, s-a susținut că certificatele de analiză prezentate nu dovedesc otrăvirea albinelor la data indicată de beneficiar, iar acesta nu a prezentat niciun alt document încheiat la fața locului, cu factorii responsabili și autoritățile competente, care ar fi condus la concluzia că albinele din stupina proprie au fost otrăvite.

Intimata conchide că, dacă recurenta ar fi respectat clauzele contractuale și ar fi procedat la notificarea APDRP în termenele stabilite, printr-un act adițional la contractul de finanțare, putea obține o prelungire a depunerii dosarului cererii de plată, timp în care ar fi avut posibilitatea refacerii stupinei la nivelul stipulat în contract.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Prima instanță a stabilit că situația de fapt, reținută prin procesul-verbal încheiat la 28 noiembrie 2013, APDRP - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Ilfov, este corectă în sensul că recurenta reclamantă nu a depus cererea de plată a tranșei a doua în termenul prevăzut în contractul de finanțare și în Declarația de eșalonare a depunerii dosarelor cererilor de plată.

În dezacord cu opinia primei instanțe, se constată că la data de 9 septembrie 2013, recurenta reclamantă a comunicat intimatei că a suferit importante pierderi de familii de albine ca urmare a otrăvirii acestora cu o substanță necunoscută folosită de vecinii săi pentru combaterea țânțarilor. Medicul veterinar din zonă a fost anunțat, dar a evitat să se prezinte la stupină și ulterior nu a mai răspuns la telefon. Poliția s-a prezentat și a văzut situația de fapt, dar a refuzat să elibereze o constatare, invocând lipsa de competență. Pe lângă martorii din sat, a filmat situația din stupină în ziua următoare otrăvirii. A luat mostre de albine moarte și le-a dus la Institutul de cercetare Dezvoltare pentru Apicultură de unde a primit un buletin de analiză care confirma că moartea s-a produs prin intoxicație. A înaintat aceste documente scrise și filmate împreună cu rapoartele de progres.

În aceeași adresă înaintată intimatei, recurenta a precizat că refacerea stupinei la nivelul convenit bilateral necesită mai mult timp decât avea la dispoziție prin contract, motiv pentru care solicită autorității să analizeze în ce măsură este posibil să înceteze contractul fără a mai face acces la cea de-a doua tranșă și în mod excepțional fără a fi penalizat prin returnarea primei tranșe.

Recurenta a mai invocat faptul că a fost de bună-credință, că a atins în mare măsură obiectivele propuse, însă riscul ca o otrăvire în masă să se întâmple din nou este mult prea mare, și nu își permite încă o dată o pierdere așa de importantă.

La această solicitare a recurentei reclamante, intimata nu a răspuns în niciun fel și nici nu a inițiat vreo verificare la fața locului, așa cum avea obligația potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 ("Constituie abateri de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență următoarele fapte: c) neorganizarea de către managementul structurii de control din cadrul instituției publice în care funcționează autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, la termenul prevăzut în prezenta ordonanță de urgență, a investigațiilor ca urmare a luării la cunoștință a apariției unor posibile nereguli și/sau neemiterea actului de control ca urmare a respectivelor investigații").

Aceasta s-a limitat să trimită o adresă formală nr. 1211, prin care i-a adus la cunoștință că are obligația de a respecta contractul de finanțare, că împrejurările care au determinat pierderi importante de familii de albine nu se încadrează la forța majoră și că are obligația de a respecta obligațiile impuse prin notificarea din 2 septembrie 2013 - depunerea cererii de plată sau prelungirea termenului printr-o nouă Declarație rectificată de eșalonare a plății.

Se observă că la data de 27 noiembrie 2013, recurenta reclamantă a revenit cu o nouă adresă la autoritatea contractantă, precizând că înțelege să invoce, nu forța majoră, ci prevederile art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1 ale contractului de finanțare. În aceeași adresă face referire și la mijloacele de probă de care înțelege să se folosească, precum și la faptul că la adresa anterioară nu a primit decât un răspuns formal, astfel încât solicită reanalizarea situației . La această adresă recurenta nu a mai primit niciun răspuns.

Ca atare, autoritatea nu poate invoca nerespectarea obligațiilor contractuale de către beneficiar, în condițiile în care ea însăși a omis să-și respecte propriile obligații legale și să răspundă la solicitările și petițiile ce i-au fost adresate.

Pe de altă parte, nu se poate invoca de către intimată că nu i-a fost adus la cunoștință cazul excepțional referitor la otrăvirea familiilor de albine, decât foarte târziu, respectiv la data de 9 septembrie 2013, având în vedere că din probele administrate la dosarul cauzei rezultă contrariul.

Astfel, în Raportul de progres din 24 octombrie 2012, recurenta aduce la cunoștința autorității că a pierdut 45 de familii de albine din cele 113 și că nu dorește să invoce forța majoră, "ci din contră, având în calcul și experiența de anul acesta, va încerca, prin forțe proprii, între culesul de salcâm și cel de tei, să obțină noi familii; în cazul cel mai rău, va achiziționa, prin forțe proprii, roiuri la pachet de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură SA".

De asemenea, în Raportul de progres următor, din 20 mai 2013, recurenta arată că din cele 67 de familii albine cu care s-a intrat în iarna 2012 - 2013, la controlul de primăvară s-a constata că 27 de familii sunt viabile. Deoarece a avut teama că sunt din nou intoxicate, a dus albinele moarte găsite în urdiniș la analiza. Buletinul de analiză din 25 februarie 2013 atestă că albinele analizate nu erau afectate de vreun dăunător specific, dar există suspiciunea de intoxicare. Consideră că atât temperaturile scăzute din iarna 2012/2013 cât și faptul că familiile de albine au fost destul de slăbite ca urmare a intoxicării din iunie 2012 au dus la pierderea, în continuare, a unui număr important de familii de albine. Se mai menționează că va solicita modificarea contractului de finanțare în vederea schimbări unor obiective în sensul achiziționării a 70 de familii de albine sau roiuri pentru a se redresa după paguba suferită ca urmare a intoxicări din iunie 2012, urmând ca obiectivele la care renunță acum în cadrul proiectului să fie finanțate în timp din surse proprii. În același raport se precizează că, deși albinele au decedat prin intoxicare, el se găsește în imposibilitatea de a invoca forța majoră deoarece poliția Comunei Ciolpani, venită la fața locului în iunie 2012, a refuzat să facă constatare.

Prin urmare, intimata avea cunoștință de faptul că recurenta se află într-o situație excepțională de imposibilitate obiectivă de continuare a contractului, încă din luna octombrie 2012 și nu a luat nicio măsură de verificare la fața locului a situației de fapt învederate, deși beneficiarul i-a adus la cunoștință, în mod concret, că nu poate invoca forța majoră, din cauza lipsei de cooperare a celorlalte instituții ale statului.

Or, justificarea acestei lipse de cooperare era tocmai faptul că, fiind vorba de fonduri europene, singura în măsură să întreprindă verificările și să efectueze constatările necesare, era chiar intimata, date fiind atribuțiile sale legale.

Așadar, atitudinea acesteia de pasivitate și lipsă de reacție în privința solicitărilor beneficiarului, deși cunoștea situația de fapt a derulării contractului încă din octombrie 2012, precum și înaintarea unor adrese formale în care i-a pus în vedere acestuia să solicite plata tranșei a II-a, deși îi fusese adus la cunoștință faptul imposibilității derulării contractului, se circumscrie noțiunii de abuz.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate ignora nici faptul că prin Decizia nr. 2132 din 22 ianuarie 2014, de soluționare a contestației administrative, autoritatea a omis, de asemenea, să răspundă solicitărilor exprese ale recurentei, în privința invocării cazului excepțional, care putea conduce la încetarea contractului, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile.

În acest context se observă că deși contestatorul a făcut în mod expres referire la prevederile art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1 ale contractului de finanțare, indicând și probele ce pot fi avute în vedere pentru aplicarea acestui text de lege (un CD cu înregistrarea filmată a stupinei imediat după otrăvirea albinelor, martorii indicați care pot depune mărturie despre evenimentele produse), totuși aceste argumente au fost ignorate, în soluționarea contestației.

Concret, în decizie se amintește de ce nu sunt întrunite condițiile legale pentru incidența forței majore, deși recurenta a precizat, în mod expres că nu înțelege să invoce forța majoră, ci cazul excepțional, temeinic justificat, chiar dacă acesta nu întrunește condițiile forței majore, astfel că din această perspectivă, decizia apare ca nemotivată.

Mai mult, intimata susține în întâmpinarea sa că beneficiarul nu a dovedit cu documente justificative cazul excepțional, însă, pe de altă parte, a înțeles să ignore toate probele propuse de acesta în solicitările sale, deși textul de lege se referă la caz excepțional temeinic justificat, iar nu la documente justificative, așa cum se susține.

Aceasta coroborat cu faptul că intimata nu s-a deplasat la fața locului pentru a efectua verificările situației de fapt ce i-a fost adusă la cunoștință încă din octombrie 2012, așa cum era obligată, conduce la concluzia că sancțiunea aplicată recurentei, este una nelegală.

Astfel, nu poate fi reținută ca neregulă nesolicitarea la termen a plății tranșei a II-a din contract, în condițiile în care, anterior expirării termenului pentru plata acestei tranșe, la autoritate s-a înregistrat o solicitare de încetare a contractului în temeiul art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1, căreia autoritatea nu i-a dat curs, nu a verificat situația de fapt învederată și nici nu a soluționat această cerere, în baza probelor propuse de recurentă sau a demersurilor proprii.

Nu în ultimul rând, intimata a susținut că beneficiarul nu a solicitat încheierea unui act adițional la contractul de finanțare, prin care putea obține o prelungire a depunerii dosarului cererii de plată, timp în care ar fi avut posibilitatea refacerii stupinei la nivelul stipulat în contract.

Însă, nici aceste apărări nu pot fi primite, întrucât încheierea unui act adițional este o opțiune a părții, iar nu a obligație, acesta având dreptul de a opta între continuarea contractului, în forma inițială, sau modificată prin act adițional, sau încetarea contractului, în baza dispozițiilor acestuia.

Nu este însă de ignorat nici împrejurarea că recurenta a încercat continuarea contractului de finanțare, prin refacerea stupinei, dovadă în acest sens fiind cele două rapoarte de activitate înaintate autorității în octombrie 2012 și mai 2013, însă, dată fiind situația de fapt a riscului major de otrăvire care s-a prelungit în timp, la data de 9 septembrie 2013, a solicitat încetarea contractului, fără plata tranșei a II-a.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză, era incident cazul de încetare a contractului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1, dată fiind intervenirea unui caz excepțional temeinic - otrăvirea albinelor - dovedit prin buletinele de analiză întocmite la 22 mai 2012 și 25 februarie 2013, care atestă că albinele din stupină nu au avut boli, iar moartea lor s-a produs prin intoxicare, dar și prin planșele fotografice aflate la dosar fond, care au fost ignorate.

Argumentul conform căruia autoritatea nu a fost înștiințată în termen de 5 zile de la producerea evenimentului, nu poate fi reținut, întrucât termenul de 5 zile invocat de intimată este prevăzut de art. 17 alin. (2) din contract și se referă la cazul de forță majoră, nefiind incident în cazul excepțional prev. de art. 11, a cărui aplicabilitate a solicitat-o recurenta.

Înalta Curte nu poate achiesa la concluziile instanței de fond, în sensul că nu se poate reține în sarcina autorității nerespectarea dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât recurenta a arătat că nu dorește să invoce forța majoră. Așa cum s-a arătat mai sus, recurenta a solicitat încetarea contractului în temeiul unui alt text de lege decât cel referitor la forța majoră, iar pe de altă parte, autoritatea era obligată să verifice prin propriile demersuri derularea contractului și în temeiul art. 11 alin. (3) din Anexa 1 a contractului.

Nu în ultimul rând, nu-i poate fi imputat recurentei nici faptul că nu s-a îndreptat împotriva terților care au răspândit substanțe toxice, întrucât această opțiune pe care recurenta o avea, excede prevederilor contractuale și nu absolvă autoritatea de obligațiile sale de verificare și de soluționare a cererilor cu care a fost învestită.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că recursul este fondat și va dispune admiterea acestuia, cu consecința casării hotărârii recurate și a admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul anulării actelor administrative de sancționare și a constatării încetării contractului pentru incidența cazului excepțional, temeinic justificat, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1 din contractul de finanțare, urmând ca recurenta să fie exonerată de restituirea tranșei I achitată conform aceluiași contract.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune admiterea acestuia, cu consecința casării sentinței atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii reclamantei, așa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1329 din 12 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Casează sentința atacată și în rejudecare:

Admite acțiunea reclamantului.

Constată încetarea Contractului de finanțare nr. x din 7 aprilie 2011.

Anulează Decizia nr. 2132 din 22 ianuarie 2014 și Procesul-verbal nr. x din 3 decembrie 2013 emise de pârâtă.

Dispune exonerarea reclamantului de plata sumei de 6.000 euro reprezentând tranșa I de plată a Contractului de finanțare nr. x din 7 aprilie 2011.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM