ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 3 martie 2015 și anularea măsurii dispuse de echipa de control privind recuperarea sprijinului financiar nerambursabil și stabilirea debitului de 387.786,06 RON și anularea Deciziei nr. 13940 din 15 aprilie 2015.

Prin încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2015 s-a respins cererea de recuzare a președintelui completului de judecată.

Prin Sentința nr. 3229 pronunțată în data de 4 decembrie 2015, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - A.F.I.R., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2015 și a sentinței nr. 3229 din 4 decembrie 2015, a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cu următoarea motivare:

În ceea ce privește Încheierea din 12 octombrie 2015, solicită să se constate că cererea de recuzare a fost greșit respinsă, fiind încălcate disp. art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"magistratul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauză pe care a fost desemnat să o judece".

În acest sens argumentează că unul din motivele invocate prin acțiunea în anulare a actelor administrative, respectiv Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015 și Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 prin care s-a soluționat contestația împotriva Procesului-verbal 7540 din 3 martie 2015, a fost nelegalitatea acestora, determinată de inconsecvența și neconcordanța între motivele de fapt menționate în Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015 și motivele de fapt reținute în Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 prin care s-a soluționat contestația.

Prin Încheierea din 25 august 2015 judecătorul fondului a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, iar în considerentele acesteia recurentul susține că s-a pronunțat și pe neconcordanța indicată anterior.

În aceste condiții a formulat cerere de recuzare prin care a susținut că judecătorul cauzei și-a spus opinia pe acest motiv care a fost invocat și pentru acțiunea în anulare.

Același considerent este reținut de judecătorul cauzei și în motivarea sentinței recurate prin care a respins acțiunea în anulare. Or, reluarea în motivarea hotărârii pe fondul cauzei a aceleiași rețineri ca aceea din considerentele încheierii prin care s-a pronunțat pe cererea de suspendare, confirmă faptul că s-a antepronunțat pe acest motiv de anulare, astfel încât cererea de recuzare a fost greșit respinsă.

Al doilea motiv al cererii de recuzare a fost cel prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. "atunci când sunt elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa", argumentat prin faptul că în încheierea din 12 octombrie 2015, judecătorul cauzei s-a pronunțat în sensul că sumele de recuperat sau plătite necuvenit descrise de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt cele acceptate de autoritate, simpla negare de plano a posibilității autorității competente de a dispune obligarea beneficiarului la restituirea acestor sume în cazul în care constată nereguli, nu poate fi caz bine justificat.

A susținut că această reținere constituie un element care naște în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea magistratului, această motivare fiind făcută pro pârâtă, deoarece dispozițiile invocate, respectiv, art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd că sumele de recuperat sau plătite necuvenit sunt cele acceptate de autoritate, fără să fie constatată existența sau inexistența neregulii. Susținerile sale din cererea de recuzare în sensul că aceste rețineri vor fi făcute și în considerentele acțiunii în anulare s-au confirmat, astfel încât cererea de recuzare a fost greșit respinsă.

Referitor la sentința recurată a arătat într-un prim motiv de recurs că aceasta este nemotivată și încalcă disp. art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 11/2011 care prevăd că:

"obiectul contestației îl constituie numai sumele, măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal care constituie titlu de creanță."

Primul motiv invocat în acțiunea în anulare a constat în neconcordanța între motivele de fapt înscrise în Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015 și motivele de fapt reținute în Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 prin care s-a soluționat contestația, susținând că această inconsecvență a autorității privind motivele de fapt diferite reținute în cele două acte administrative pun sub semnul întrebării legalitatea acestora.

Astfel arată că, în Procesul-verbal 7540 din 3 martie 2015 echipa de control a reținut ca motiv de fapt că întreprinderile sunt legate conform disp. art. 44 din Legea nr. 346/2004.

În Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 autoritatea contractantă nu a răspuns motivului invocat în contestația sa, privind greșita aplicare a disp. art. 44 din Legea nr. 346/2004 și nici nu a mai susținut că întreprinderile sunt legate conform disp. art. 44 din Legea nr. 346/2004, dar a motivat respingerea contestației pe alt motiv de fapt, diferit de cel reținut inițial prin procesul-verbal, respectiv:

"prin pozițiile deținute, în calitate de angajat în cadrul SC B. SRL și SC C. SRL, respectiv de administrator la SC B. SRL, dl. D. a putut coordona acțiunile grupului economic, în sensul cunoașterii necesităților celor două societăți, precum și faptul că acestea nu se încadrau în categoria beneficiarilor eligibili, a procedat la constituirea SC A. SRL."

În sentința recurată instanța de fond reține că nu există neconcordanță între cele două acte administrative.

Această reținere a instanței de fond se susține de către recurentă că este nefondată, nefiind argumentată pe nicio probă din dosar și este contrazisă chiar de autoritatea contractantă care în întâmpinare nu susține că Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 de soluționare a contestației este o dezvoltare a motivelor pentru care a fost emis Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015.

Precizează că în condițiile în care hotărârea instanței de fond nu se bazează pe nicio probă concludentă din dosar, este nemotivată, întrucât o asemenea motivare nu răspunde cerințelor disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Arată și că instanța de fond a încălcat și disp. art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 11/2011 care prevăd că "obiectul contestației îl constituie numai sumele, măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal care constituie titlu de creanță."

Astfel, autoritatea contractantă în soluționarea contestației trebuia să analizeze motivele contestației numai în raport cu aspectele înscrise în procesul-verbal; motivarea de admitere sau respingere nu putea să cuprindă motive care n-au fost înscrise în acesta.

În concluzie consideră că indiferent de ceea ce a susținut pârâta în apărarea sa în fața instanței, aceasta trebuia să analizeze acest motiv al acțiunii în anulare, numai raportându-se la conținutul celor două acte administrative.

Susține că hotărârea instanței de fond este nemotivată și în ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare invocat în motivele acțiunii în anulare.

Arată că a invocat încălcarea dreptului la apărare motivat pe două considerente. În sentința recurată, instanța de fond reține că nu a fost încălcat dreptul la apărare, motivând că a avut posibilitatea să-și prezinte apărările atât în cuprinsul contestației administrative cât și în cuprinsul acțiunii în contencios administrativ. Apreciază că o asemenea motivare nu răspunde cerințelor disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Tot în susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocă și încălcarea principiului contradictorialității arătând că nu a formulat nicio critică referitoare la verificările anterioare realizate de pârâtă care nu au condus la constatarea vreunei nereguli însă instanța de fond reține o astfel de critică ca fiind formulată.

Consideră și că hotărârea instanței de fond cuprinde și motive străine de natura cauzei care nu au legătură cu motivele invocate în acțiunea în anulare a celor doua acte administrative și cu toate aspectele cauzei întrucât prin acțiunea formulată a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare nr. x din 3 martie 2015 și a Deciziei nr. 13940 din 5 aprilie 2015 pentru motivele de fapt înscrise în acestea; nu a criticat și nu a solicitat anularea unui alt act de control pe alte motive.

De asemenea nu a invocat în acțiunea în anulare existenta unei erori a autorității la momentul efectuării plății și nu am susținut aplicarea disp. art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011. Cu toate acestea instanța de fond s-a pronunțat în sensul că nu sunt aplicabile în speță disp. art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011.

Un alt argument al recurentei în susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constă în faptul că în hotărârea recurată instanța de fond nu a motivat capetele 6 și 7 din acțiunea în anulare prin care a invocat încălcarea de către autoritatea contractantă a obligației contractuale prevăzute în art. 8 alin. (1) din Contractul de finanțare precum și încălcarea principiului proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de casare invocat consideră că instanța de fond a aplicat în mod greșit disp. art. 44 al Legii nr. 346/2004 la situația de fapt reținută de echipa de control în procesul-verbal de constatare nereguli, deoarece situația de fapt prezentată în procesul-verbal nu se încadrează din punct de vedere legal în niciun alineat al art. 44 din Legea 346/2004, întrucât între societățile susmenționate nu există raporturile prevăzute de acest text de lege.

Subliniază că motivul potrivit căruia întreprinderile sunt legate conform art. 44 al Legii nr. 346/2004 nu este reținut în ambele acte administrative, așa cum susține instanța de fond ci numai în Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Faptul că autoritatea contractantă în Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 prin care a soluționat contestația nu a mai reținut că întreprinderile sunt legate conform disp. art. 44 din Legea 346/2004, poate fi interpretat în sensul că a fost acceptat acest motiv al contestației sale.

În aplicarea art. 44 din Legea 346/2004 instanța de fond reține că au fost create în mod artificial condițiile de eligibilitate, cu scopul de a obține un avantaj necuvenit și obținerea sprijinului financiar nerambursabil, deoarece în urma analizării elementelor obiective și subiective s-a constatat o activitate concentrată de înființare a microîntreprinderii SC A. SRL în avantajul altor firme care sunt de fapt beneficiarii reali ai ajutorului nerambursabil, SC B. SRL și SC C. SRL.

- întreprinderile își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață ori pe piețe adiacente, fapt ce rezultă din extrasele ONRC din care rezultă că SC A. SRL are ca activitate principală CAEN 0161 "activități auxiliare pentru producția vegetală" și activități secundare CAEN 0111 "cultivarea cerealelor" SC B. SRL are activitatea principală cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor" SC C. SRL are activitatea principală cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor".

- în Declarația de la Anexa 4.1. s-a menționat că recurenta este microîntreprindere autonomă și că am depus la cererea de finanțare Secțiunea F - Declarația pe propria răspundere a solicitantului și că nu am respectat declarația privind autonomia societății timp ce 5 ani de la finalizarea proiectului, pentru că a prestat servicii către cele două întreprinderi legate.

Aceste rețineri nu pot fi încadrate în niciun alineat al art. 44 din Legea 346/2004, pentru că:

a) Din înregistrările la ORC Argeș, rezultă că atât la data de 25 noiembrie 2009 - data înființării SC A. SRL, la data de 31 mai 2010 - data încheierii Contractului de finanțare, cât și la data de 20 iulie 2011 - data plății ajutorului public nerambursabil - SC C. SRL avea asociat unic pe E. - cetățean german, iar la SC B. SRL părțile sociale deținute de D. au reprezentat doar 10% din capitalul social.

b) Una din condițiile pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă pe care trebuia s-o îndeplinească solicitantul era aceea că trebuia să facă dovada că are înscris obiectul de activitate în Codul CAEN specific unei activități non-agricole.

Este de notorietate că în actul constitutiv, orice societate își precizează activitatea principală - activitate care trebuie să se desfășoare și să producă venituri - și poate menționa și alte activități secundare, pentru care nu există obligativitatea desfășurării acestora.

Or, activitatea principală a recurentei reclamante este înscrisă în Codul CAEN 0161 - "activități auxiliare pentru producția vegetală", respectiv activități de prestări servicii de mecanizare - recoltare efectuate fiind specifice activităților non-agricole, în timp ce activitatea principală a celor două societăți, înscrisă în cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor", este o activitate agricolă - de cultivare a plantelor agricole, astfel încât recurenta nu desfășoară activitatea pe aceeași piață ori pe piețe adiacente.

c) Reținerea instanței de fond privind încălcarea Declarației de la Anexa 4.1. și Secțiunea F - Declarația pe propria răspundere a solicitantului, în primul rând, este străină de constatările echipei de control din Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin care nu s-a reținut această încălcare, motiv pentru care nici nu a formulat apărări privind acest aspect.

În al doilea rând, aceasta reținere este și nefondată deoarece nici autoritatea contractantă și nici instanța de fond nu precizează care obligație din cele prevăzute în Secțiunea F (unde sunt prevăzute toate obligațiile care trebuie respectate) a fost încălcată. Or, nu este prevăzută ca obligație, prestarea de servicii numai către anumiți beneficiari și nici interdicția de a presta servicii către anumiți beneficiari.

Așadar, prin prestarea de servicii către cele două societăți susține că nu a încălcat nicio obligație prevăzută în Secțiunea F.

Într-o altă motivare susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (8) Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011. dând o interpretare greșită acestor dispoziții.

În acest sens argumentează că în Regulamentul (UE) nr. 65/2011 nu există o definire a condițiilor artificiale și nici o detaliere a acestor condiții. Se precizează doar interdicția de a nu contraveni obiectivelor măsurii schemei de ajutor.

Nici legislația UE și nici legislația națională nu au stabilit un set de indicatori veritabili pentru verificarea criteriilor de eligibilitate, care să fie cunoscuți de solicitanți încă din momentul depunerii cererii de finanțare.

Art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația luării tuturor măsurilor necesare prevenirii neregulilor și fraudelor, inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli și fraudă".

În speță, autoritatea contractantă, pe întregul parcurs al procesului de selecție, contractare și implementare, până la finalizarea proiectului, nu și-a îndeplinit această obligație, în sensul că, deși tot acest proces s-a desfășurat numai sub controlul și conducerea acesteia nu a informat-o corect și la timp asupra riscului producerii de nereguli.

Lipsa acestei informări, coroborată cu o nedefinire și detaliere clară a condițiilor artificiale, a dat posibilitatea autorității contractante să încadreze în categoria "condiții artificiale" orice element.

Din interpretarea literală a disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 rezultă că:

- stabilirea creării condițiilor artificiale trebuia făcută de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăților;

- autoritatea contractantă trebuia să fi stabilit că s-au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține plata în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

A invocat și Hotărârea din 12 septembrie 2013 - cauza Slancheva sila EOOD împotriva Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenția de Plăți din Bulgaria a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în interpretarea și aplicarea disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

Prin urmare condițiile artificiale, indiferent de interpretarea națională ori europeană, au o trăsătură comună, legiuitorul arătând că toate se circumscriu ca fapte care încalcă legea civilă.

Beneficiarii nu pot fi acuzați de existența condițiilor artificiale decât cu dovedirea săvârșirii cu intenție a unor fapte care atrag răspunderea contractuală, contravențională sau penală.

Dovedirea existenței condițiilor artificiale impune dovada materială a dolului, nerespectarea cerințelor punctual instituite pentru aprobarea cererii de finanțare și dovada săvârșirii cu intenție, în vederea realizării scopului de a obține o finanțare necuvenită.

Aprecierea condițiilor artificiale nu este subiectivă, iar finanțarea nu poate fi retrasă decât dacă se dovedesc elemente materiale și obiective ale încălcării legii.

Instanța de fond a interpretat greșit disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, fapt ce rezultă din considerentele hotărârii recurate, pct. 6.2. din hotărâre.

În acest sens susține că, în Procesul-verbal nr. x din 3 martie 2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare autoritatea contractantă doar a indicat ca temei de drept art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, fără a motiva în ce a constat încălcarea sau nerespectarea acestuia.

Instanța de fond a concluzionat că prin modul în care a procedat, reclamanta nu se poate asigura obiectivul general și nici obiectivul specific de a diversifica serviciile pentru populația rurală.

Arată că această concluzie a instanței de fond se bazează numai pe afirmații, fără a se face trimitere, în concret, la probele care le susțin.

Mai mult, instanța de fond a reținut că recurenta reclamantă a îndeplinit criteriile de selecție și că stabilirea creanței bugetare nu este efectul neexecutării culpabile a obligațiilor din contractul de finanțare. Prin această reținere, instanța de fond contrazice cele înscrise în procesul-verbal a cărui anulare o solicită, în sensul că, dacă în procesul-verbal autoritatea invocă ca temei de drept încălcarea clauzelor contractului de finanțare, instanța de fond reține că, stabilirea creanței bugetare nu este efectul neexecutării culpabile a obligațiilor din contractul de finanțare.

Consideră că instanța de fond reține exact contrariul celor reținute în Hotărârea din 12 septembrie 2013 a Curții de Justiție a Uniunii Europene deoarece deși hotărârea CJUE concluzionează că instanța de trimitere nu trebuie să se bazeze numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale, instanța de fond reține exact contrariul. Hotărârea CJUE se referă la "persoanele implicate în proiecte de investiții similare", instanța de fond, se referă la "persoane implicate în activitatea acestora". Cele două noțiuni nu sunt similare, pentru că solicitantul proiectului este o persoană juridică și astfel este și analizat în Hotărârea CJUE și nu persoana fizică implicată în activitatea persoanei juridice solicitante.

Arată și că referitor la elementul subiectiv instanța de fond se contrazice în considerentele reținute.

Într-o altă motivare recurenta arată că instanța de fond a încălcat disp. art. 969 C. civ. și art. 11 pct. 11(1) - 11(4) din Contractul de finanțare, întrucât s-a substituit părților contractante și a prevăzut un caz de încetare a contractului care nu a fost prevăzut de părți în contract.

În acest sens argumentează că în Contractul de finanțare - Anexa nr. 1 Prevederi generale, art. 11, părțile contractante au reglementat încetarea contractului și au prevăzut la pct. 11(1) - 11(4) cazurile de încetare.

Părțile contractante au prevăzut ca actul prin care autoritatea contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea contractului, de plin drept, este notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio alta formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

Cu toate acestea instanța de fond a reținut că: "Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 3 martie 2015 are efectul încetării valabilității Contractului de finanțare de plin drept, fără nicio formalitate și fără intervenția instanței", în condițiile în care, în contract părțile nu au prevăzut acest caz de încetare.

Or, unul din motivele acțiunii în anulare a constat în aceea că nu se poate retine legalitatea măsurii restituirii integrale a sumei primite ca finanțare nerambursabilă invocând Anexa - Prevederile generale ale contractului, art. 11 alin. (3) - Încetarea contractului, pentru că, această clauză contractuală prevede situațiile în care autoritatea contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea contractului, de plin drept, fără punere în întârziere, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, iar în speță, nu sunt îndeplinite aceste condiții. Precizează că autoritatea contractantă nu i-a notificat suspendarea sau încetarea Contractului de finanțare.

Într-o altă argumentare susține că instanța de fond a aplicat greșit art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2008 care definește noțiunea de "neregularitate" și nu a aplicat disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 66/2011 care definește noțiunea de "neregulă" și art. 16 din Contractul de finanțare invocat ca temei de drept de autoritatea contractantă.

Autoritatea contractantă a invocat în procesul-verbal a cărui anulare o solicită ca temei de drept pentru restituirea finanțării - art. 16 din contractul de finanțare - Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării, redând definiția de "neregulă".

A susținut în acțiunea în anulare că nu se poate retine legalitatea măsurii restituirii integrale a sumei primite ca finanțare nerambursabilă pe acest temei de drept.

Instanța de fond, în hotărârea recurată, retine greșit că definiția de "neregulă" este cea dată în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2008, deoarece acest text definește noțiunea de "neregularitate" și nu noțiunea de "neregulă".

Noțiunea de "neregulă" este definită prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și însușită de autoritatea contractantă în art. 16 din Contractul de finanțare

Existenta neregulii presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv:

- constatarea unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate;

- abaterea să fi prejudiciat sau să poată prejudicia bugetul UE sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit.

Potrivit disp. art. 2 pct. 5 din O.G. nr. 66/2011, termenii de legalitate, regularitate și conformitate au semnificația dată de O.G. nr. 119/1999 aprobată și modificată prin Legea 672/2002.

În procesul-verbal echipa de control:

- nu a constatat nicio abatere de la legalitate, conformitate și regularitate, așa cum sunt definite de art. 2 din O.G. nr. 119/1999, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului;

- nu a constatat care este condiția contractuală încălcată și care conține implicații financiare.

- nu a dovedit că situația de fapt reținută reprezintă o neregulă în accepțiunea legii și nu a stabilit în ce constă gravitatea faptei reținute, amploarea și implicațiile financiare ale acesteia.

Pentru aceste motive a solicitat să se constate că recuzarea a fost greșit respinsă, astfel că este necesar să se dispună casarea sentinței și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond. În ce privește fondul cauzei, a solicitat să se admită recursul, să se caseze sentința și rejudecând cauza să se admită acțiunea.

În drept a invocat art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Cu privire la recursul privind încheierea din 12 octombrie 2015 prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului fondului de la soluționarea cauzei intimata arată că prin acțiunea ce constituie obiectul prezentului dosar, pe lângă capetele de cerere ce au ca obiect anularea actelor administrative, reclamanta a solicitat instanței și suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Procesul-verbal de constatare nr. x din 3 martie 2015 și Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, prin încheierea pronunțată în data de 25 august 2015 de Curtea de Apel București s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată.

Prin Încheierea în data de 12 octombrie 2015 s-a respins cererea de recuzare a președintelui completului de judecată.

Hotărârea este temeinică și legală întrucât dispunerea unei măsuri provizorii de suspendare a unui act administrativ, ca urmare unei verificări sumare a aparenței de legalitate prin pipăirea fondului cauzei, nu a fost prejudiciat fondul litigiului.

Faptul că reclamanta, în susținerea cererii de suspendare, a adus argumente care au antamat fondul cauzei, și care se regăsesc într-o forma dezvoltată în susținerea cererii de anulare a actelor administrative, nu poate duce la concluzia ca instanța s-a antepronunțat pe fondul cauzei, întrucât aceasta a fost condiționată de motivele invocate de reclamantă.

Cu privire la motiv de recurs privind nemotivarea hotărârii recurate și încălcarea disp. art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. arată că așa cum a reținut și instanța de fond "nu a fost încălcat dreptul la apărare ai reclamantei care a avut posibilitatea să-și prezinte apărările atât în cuprinsul contestației administrative cât și în cuprinsul acțiunii în contencios".

Menționează că împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x din 3 martie 2015 recurenta reclamantă a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015 în sensul respingerii. Prin decizie s-au adus argumente dezvoltate cu privire la motivele emiterii procesului-verbal contestat, fiind combătute și motivele aduse prin contestația formulată. Așadar, aspecte reținute prin procesul-verbal contestat se regăsesc și prin decizia de soluționare a contestației, neexistând o neconcordanță între neregulile constatate și menționate.

Mai mult, prin acțiunea formulată reclamanta a avut posibilitatea dezvoltării și combaterii punctual a argumentelor aduse de intimata pârâtă prin cele două acte administrative emise.

Cu privire la motiv de recurs privind încălcarea disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 precizează că:

La data verificării ex-post s-a constatat că dl. D., asociat unic, administrator și reprezentant legal al SC A. SRL deținea calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL, respectiv calitatea de asociat al SC C. SRL;

La data depunerii cererii de finanțare de către SC A. SRL, dl. D. era angajat, conform informațiilor furnizate de ITM, cu normă de timp de 2h/zi atât la SC C. SRL (CIM nr. 22 din 1 septembrie 2000) pe funcția de director economic, cât și la SC B. SRL (CIM nr. 1 din 20 noiembrie 2003) pe funcția de director general.

În perioada 2011 - 2014, ulterior efectuării ultimei plăți, singurii beneficiari ai serviciilor prestate de A. SRL au fost SC B. SRL și SC C. SRL

Toate contractele de prestări de servicii - recoltat - încheiate de SC A. SRL atât cu SC B. SRL cât și cu SC C. SRL au fost semnate din partea beneficiarilor de servicii de doamna F.

Sediile sociale ale SC A. SRL și SC B. SRL sunt situate la aceeași adresă.

SC A. SRL a obținut spațiul pentru realizarea investiției în baza contractului de închiriere încheiat cu SC B. SRL, legal reprezentată de d-na F.;

S-a mai constatat că doi dintre angajații SC A. SRL, conform informațiilor furnizate de 1TM, figurează cu contracte de muncă active, astfel:

- dl. G. figurează cu contracte de muncă active, cu normă de timp de 2 h/zi, la SC C. SRL (CIM nr. 18/01.08.2000) și la SC B. SRL (CIM nr. 21 din 1 februarie 2007) pe funcția de inginer mecanic;

- d-na H. figurează cu contracte de muncă active, cu normă de timp de 2h/zi, la SC C. SRL și SC B. SRL pe funcția de contabil șef/șef birou;

Având în vedere aspectele mai sus menționate ținând cont că prin pozițiile deținute, în calitate de angajat în cadrul SC B. S.R.L și SC C. SRL, respectiv de administrator al SC B. SRL, dl. D. a putut coordona acțiunile grupului economic, în sensul cunoașterii necesităților celor două societăți, precum și faptul că acestea nu se încadrau în categoria beneficiarilor eligibili astfel că a procedat la constituirea SC A. SRL

Ulterior efectuării ultimei plăți de către autoritatea contractantă s-au schimbat pozițiile deținute de asociați în cadrul societăților beneficiare ale serviciilor prestate de SC A. SRL, dl. D. deținând următoarele funcții: la SC I. SRL asociat, administrator, numit la 24 noiembrie 2009, director general, conform CIM nr. 1 din 20 noiembrie 2003; la SC C. SRL asociat, director economic, conform CIM 22 din 1 septembrie 2000.

Așadar, dl. D. asociatul unic și administrator al SC A. SRL, a putut coordona activitatea celor trei societăți comerciale, astfel că, ulterior efectuării plății de către autoritatea contractantă a fost acordat un avantaj nejustificat către SC I. SRL, respectiv către SC C. SRL.

Față de constatările privind legăturile existente între SC A. SRL, SC B. SRL și SC C. SRL, s-a reținut că prin poziția deținută în cadrul celor trei societăți dl. D. a avut în vedere crearea unui start-up a cărui activitate să servească interesele celorlalte societăți la care acesta deține participații semnificative ulterior datei de 20.07.2011, la care s-a efectuat plata ajutorului financiar nerambursabil.

Eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care aceasta este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse de Program.

Așadar, s-a constatat existența unor condiții de eligibilitate create în mod artificial, cu scopul de a obține un avantaj necuvenit și obținerea sprijinului financiar nerambursabil, deoarece în urma analizării elementelor subiective și obiective se constată o activitate concertată de înființare artificială a unei microîntreprinderi, SC A. SRL, în avantajul altor firme care sunt de fapt beneficiarii reali ai ajutorului nerambursabil SC B. SRL și SC C. SRL care coordonează activitatea desfășurată de aceasta, prin administratorul și asociatul D.

În plus, întrucât în urma verificării legăturilor între titularul beneficiarului SC A. SRL și acționariatul/administratorul agenților economici către care a prestat servicii conform contractelor încheiate și a facturilor prezentate s-a constatat că există legături între titularul SC A. SRL și asociatul/administratorul agentului economic către care prestează servicii (SC B. SRL și SC C. SRL) s-a considerat că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Așa cum a reținut și instanța de fond, în cadrul cererii de finanțare, pentru a se putea evalua proiectul și eligibilitatea acestuia, solicitantul completează își însușește și semnează Declarația din cadrul Anexei 4.1, care cuprinde informații privind tipul întreprinderii respectiv: întreprindere autonomă, întreprindere parteneră, întreprindere legată.

În speță, anexat cererii de finanțare, solicitantul a completat Declarația de la Anexa 4.1. în sensul că aceasta este o microîntreprindere autonomă.

Apreciază că beneficiara nu respectă declarația privind autonomia societății prin prestarea de servicii în mod constant către aceiași societate, ca urmare a achiziționării de utilajele și echipamentele agricole ce funcționează în mod complementar în cadrul unui flux tehnologic complet. Prin urmare cele două entități sunt întreprinderi legate.

Prin Contractele de prestări de servicii încheiate, dar și prin legătura de acționariat existentă, se arată legătura și totodată dependența beneficiarului de acest agent economic, creându-le un avantaj economic nejustificat, situație interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Situația de fapt reținută consideră că reprezintă dovada a unei nereguli comise în mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare, iar datorită legăturilor comerciale, operațiuni preferențiale între societăți, s-a constatat încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65 din 27 ianuarie 2011.

În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că în speță nu s-au creat condiții artificiale, nefiind îndeplinite elementele obiective și subiective în vederea constatării creării de condiții artificiale, făcându-se referire și la prevederile hotărârii CJUE C-434/12 - Slancheva sila EOOD arată că prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR pentru proiectele de investiții sunt enumerați o serie de indicatori care conduc la crearea de condiții artificiale, constatate în practica organelor de control din statele membre UE, indicatori care au condus la concluzia că au fost create condiții artificiale și în cazul beneficiarei.

S-a statuat că procedura pe care o aplică proprietarii/managerii entităților care au beneficiat deja de fonduri pentru investiții este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial - vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții.

În acest sens Curtea a confirmat jurisprudență anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei, necesită atât elemente obiective cât și subiective.

Obiectivele FEADR ar putea fi puse sub semul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Pentru identificarea acelor situații în care solicitanții/beneficiarii au creat condiții de obținere a finanțării nerambursabile în mod artificial, trebuie să se evalueze atât criteriile obiective, cât și criteriile subiective pentru proiectele în cauză, precum și elementele ce demonstrează coordonarea.

Dovezile menționate vizează identificarea per ansamblu a unor indicatori subiectivi (fizici, funcționali-legali, de afacere/contabil/financiar), a unor indicatori obiectivi privind neîndeplinirea cerințelor Măsurii 312 (general, specific și operațional) precum și identificarea unui grup de persoane care acționează împreună și care își gestionează afacerile în comun să obțină finanțare nerambursabilă pentru mai multe proiecte desfășurate în același timp.

Trebuie avut în vedere faptul că în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul cererii de finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu - pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

În speță s-a constatat că nu a fost îndeplinit obiectivul general al măsurii 312 -"dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale" și nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere".

Așa cum prevede Manualul de proceduri al Direcției Control și Antifraudă și linia directoare stabilită la nivelul CE cu privire la crearea de condiții artificiale, prin Ghidul măsurii 312, pentru identificarea acelor situații în care solicitanții/beneficiarii au creat condiții de obținere a finanțării nerambursabile în mod artificial, echipa de control DCA a procedat la evaluarea criteriilor subiective, cât și a criteriilor obiective.

În ceea ce privește criteriile subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Existența unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate. Din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste limita admisă de lege.

Curtea subliniază faptul că evaluarea per ansamblu trebuie făcută ținându-se cont de toate realitățile cazului respectiv. În principal trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiție este obținerea finanțării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei. Așadar, Articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul ca motiv unic faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare și celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

Conform Notei directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană "Stegulețele roșii" pentru crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării pot fi grupate în trei categorii: indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici, indicatori de afaceri/contabili.

În domeniul creării de condiții artificiale pentru obținerea finanțării, trebuie identificat în fiecare categorie cel puțin unui dintre indicatorii menționați.

În procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat sunt prezentați/detaliați indicatorii care conduc la existența condițiilor artificiale, respectiv indicatori fizici, indicatori funcționali - legali, indicatori de afacere/contabili/financiari.

În speță, au fost identificate o serie de elemente care analizate individual par a fi simple coincidențe ce nu atrag atenția asupra existenței vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă coroborate și analizate simultan și comparativ, au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale fiind identificați indicatori fizici, funcționali și economici

Particularitățile identificate de intimată, prin verificarea încrucișată a celor două contracte de finanțare, nu pot conduce decât la o singură concluzie, și anume că, s-a urmărit încă de la bun început fracționarea artificială a investiției.

În ceea ce privește elementele obiective, se vor analiza aspectele ce țin de îndeplinirea obiectivelor finanțării FEADR aferent măsurii 312.

În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice.

Obiectivul general al Măsurii 312 vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale. Scopul finanțării este acela de a îmbunătăți viața economică din spațiul rural pentru toți locuitorii.

În speță consideră că a fost încălcat scopul măsurii în sensul că nu au fost create locuri noi de muncă, fapt ce contravine Fișei tehnice a Măsurii 312 întrucât în perioada de valabilitate a contractului de finanțare, beneficiarul nu a respectat structura personalului și nu a creat 8 noi locuri de muncă, cerință asumată prin cererea de finanțare dar și prin art. 1 alin. (1), art. 1 alin. (2) și art. 1 alin. (3) din Contractul Cadru și art. 1 alin. (1) din Anexa I a Contractului de finanțare.

Prin preluarea angajaților de la SC J. SRL beneficiarul nu a crescut numărul de locuri de muncă în spațiul rural, astfel nefiind atins obiectivul general al Măsurii 312.

Consideră că numărul de posturi propuse de către beneficiar au fost folosite ca un mijloc de a obține în mod artificial puncte de selecție suplimentare, fiind astfel încălcat Criteriul de selecție S2 "Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 Euro investiți", respectiv art. 3 alin. 1 din Anexa I a Contractului de finanțare, fiind eludat scopul Măsurii 312, în speță nefiind vorba de creare și menținerea de noi locuri de muncă ci doar de o preluare a locurilor de muncă, nefiind demonstrată dezvoltarea durabilă a economiei în mediul rural.

În plus, conform Ghidului Solicitantului, capitolul 2 "Toate activitățile pe care solicitantul se angajează să le efectueze prin investiție atât la faza de implementare a proiectului cât și în perioada de monitorizare și pentru care a primit punctaj la selecție, devin obligatorii. În caz că la verificarea cererilor de plată, sau în perioada de monitorizare, se constată că aceste condiții nu se respectă, plățile vor fi sistate iar contractul va fi reziliat".

Art. 8 alin. (7) - Monitorizarea și Evaluarea Proiectului din Anexa I la contract dispune că: "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare, dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația într-o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăti)."

Art. 3 alin. (1) - Obligații din Anexa I la contract dispune: "Dacă Autoritatea contractantă constată că obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăti) își rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat.

În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 învederează referitor la posibilitatea A.F.I.R. de recuperare a sumelor acordate că, așa cum a reținut și instanța de fond, structurile AFIR efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă că în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse.

Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă.

Raportat la cele menționate în procesul-verbal de constatare, principalele elemente care au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului financiar nerambursabil, au putut fi identificate după perioada de evaluare. selectare, contractare a proiectului și plată, respectiv în urma analizării activității desfășurate de beneficiară.

La momentul depunerii cererii de finanțare analiza privește conformitatea, eligibilitatea, iar ulterior, pe diferite planuri de control, se execută aceste controale amănunțite. Deci, dacă la un anumit moment din derularea contractului nu a fost depistată o neregulă, acest lucru nu înseamnă că neregula nu poate fi observată și sancționată la controlul ulterior, când există posibilitatea să se identifice și faptele care probează neregula, fapte care nu puteau fi identificate la controalele anterioare.

Reiterează că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiționat.

Identificarea principalelor elementelor care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului ex-post pe teren iar identificarea acestor elemente, implicit a neregulii constatate, are ca și consecință aplicarea art. 11 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare dar și restituirea sumelor primite în mod nejustificat ca finanțare nerambursabilă.

În ceea ce privește aplicarea greșită a disp art. 2 pct. 7 din Regulamentul 1086/2088, neaplicarea disp. art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 și a art. 16 din Contractul de finanțare se susține că, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă, prevăzută de art. 5 din același regulament coroborat cu art. 16 alin. (4) Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanțare, este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Având în vedere teza finală a acestui articol se învederează că în speță există un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, astfel că instanța trebuie să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

Invocă art. 8 alin. (5) din Anexa I la Contractul de finanțare potrivit căruia "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc):

a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare,

b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

De asemenea invocă art. 8 alin. (6) și (7) din Anexa I la contract care dispune: "Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului să mențină în funcțiune investiția realizată și să demonstreze utilitatea acesteia.

Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți)".

Prin urmare, în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, intimata poate proceda la respingerea cheltuitelor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății. Parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

Din enunțarea prevederilor prezentate reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Prin urmare. obligația de recuperare a fondurilor intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Pr