ÎCCJ, decizie (scj.ro #87079)

Recurs. Condiții de admisibilitate din perspectiva principiului legalității căii de atac

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: recurs

-hotărâre definitivă

-excepția inadmisibilității

-principiul legalității căii de atac

Noul Cod de procedură civilă, art. 191 alin. (4), art. 457, art. 483 alin. (1), art. 634

Recunoașterea exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel, în cazul în care hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit prevederilor art. 191 alin. (4) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, devine operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C.proc.civ., și, ca atare, recursul astfel promovat nu este admisibil.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469 din 26 iunie 2014

Reclamantul M.I., prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, Secția civilă, înregistrată sub nr. xx3/45/2013, a chemat în judecată în calitate de pârâtă Judecătoria I. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.076.170 lei cu titlu de daune materiale și morale.

Prin încheierea de ședință din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, Secția civilă, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 14.366,7 lei, stabilită în baza art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum a fost înștiințat prin înscrisurile aflate la filele 8 și 9 în dosar nr. xx3/45/2013 al Curții de Apel Iași, Secția civilă.

Reclamantul a solicitat reexaminarea acestei încheieri invocând faptul că încheierea este nulă întrucât nu a fost semnată de președintele completului de judecată și de grefier.

Curtea de Apel Iași, Secția civilă, prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 29 ianuarie 2014, în dosarul nr. xx3/45/2013/a1, a respins cererea de reexaminare a  încheierii de ședință din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, Secția civilă, formulată de reclamantul M.I.

Analizând cererea de reexaminare formulată în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (6) din NCPC, instanța a reținut următoarele:

Că deși legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru comunicată prin citație, pentru termenul de judecată din 1.11.2013, reclamantul nu a înțeles să conteste taxa de timbru stabilită de președintele completului de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că în acest context nefiind achitată taxa judiciară de timbru comunicată, în mod corect instanța în conformitate cu dispozițiile art. 197 teza finală din NCPC a aplicat sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.

Împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 29 ianuarie 2014, în dosarul nr. xx3/45/2013/a1, de către Curtea de Apel Iași, Secția civilă, a declarat recurs reclamantul M.I.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din NCPC, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15.05.2014 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acesteia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din NCPC.

Potrivit dovezilor aflate la dosar se constată că raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 16.05.2014.

Înalta Curte, conform art. 245 din NCPC, luând în examinare excepția inadmisibilității declarării recursului, invocată din oficiu, a reținut următoarele:

Potrivit art. 457 din NCPC, părțile au obligația să exercite căile de atac în condițiile și termenele stabilite de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) din NCPC.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în cele șase puncte ale art. 634 C.proc.civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - acestea dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Hotărârea care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C.proc.civ.

Față de această situație, s-a constatat că recursul astfel promovat nu este admisibil, și că, în mod corect, Curtea de Apel Iași a pronunțat o hotărâre definitivă în raport de dispozițiile art. 191 alin. (4) din NCPC, hotărârea atacată nefiind supusă niciunei căi de atac, astfel că Înalta Curte a respins recursul ca inadmisibil.