ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4714/2013

Asupra recursului

constată următoarele:

Judecătoria Iași, secția civilă, prin

Sentința nr. 1094 din 19 ianuarie 2012 a respins plângerea formulată de

reclamanții L.E., L.C. și L.E.I. prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr.

1156/2010 emis de Prefectul județului Iași.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Tribunalul Iași, secția I civilă, prin Decizia nr.

2503 din 23 noiembrie 2012, prin care s-a respins recursul declarat de

reclamanți împotriva sentinței judecătoriei, care a fost menținută.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții, înregistrat la Înalta Curte de Casație

și Justiție la data de 19 aprilie 2013, solicitând rejudecarea cauzei sau

anularea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată

că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea

argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile

comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea

dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale

de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și

aceeași cale de atac.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Potrivit art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs,

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a

exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile

nr. 2503 din 23 noiembrie 2012 pronunțată în recurs.

Prin urmare,

hotărârea atacată fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs,

întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a

fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurenții nu

s-au conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în

această materie.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față

înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și

va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanții L.E., L.C. și L.E.I. împotriva

Deciziei nr. 2503 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS