ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6633/2010

Asupra recursului de

față constată următoarele:

Prin decizia nr. 183/ R din 1 martie 2010, Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, a respins irevocabil, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâtul A.L. împotriva deciziei civile nr. 1480/ R din 16

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7676.1/325/2009.

S-a reținut că

decizia a fost pronunțată de tribunal în calea de atac a recursului, fiind

irevocabilă, motiv pentru care nu mai poate fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul.

Înalta Curte, în

prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil,

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în

continuare.

Prin dispozițiile art.

129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător

.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile

comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea

dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale

de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și

aceeași cale de atac. În caz contrar, excepția puterii lucrului judecat va

putea fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu, spre a se

anihila calea de atac inadmisibilă.

Din dispozițiile

Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind

existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi

supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar

dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a exercitat

calea de atac a recursului împotriva încheierii civile pronunțată în ședința

publică din 28 mai 2009 de către Judecătoria Timișoara, mai mult decât atât

fiind declarat recurs și împotriva deciziei prin care s-a soluționat

respectivul recurs.

Prin urmare,

hotărârea pronunțată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată

din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce

nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, pârâtul nu

s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această

materie.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul pârâtului

înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și

va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de pârâtul A.L. împotriva deciziei nr. 183/ R din 1 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2010.