ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1286/2011

Asupra recursului constată următoarele:

Prin decizia nr. 675/R din 6 septembrie 2010, Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de

contestatorul G.P. împotriva deciziei civile nr. 100 din 8 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Caraș – Severin în dosarul nr.819/115/2009.

S-a reținut că decizia recurată,

prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de G.P.,

este o hotărâre irevocabilă, care nu poate fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs G.P.

Înalta Curte, în prealabil analizei

motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins

ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1)

C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate

exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele

stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii

procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea

în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele

determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune

referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea

dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale

de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și

aceeași cale de atac. În caz contrar, excepția puterii lucrului judecat va

putea fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu, spre a se

anihila calea de atac inadmisibilă.

Din dispozițiile Codului de

procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența

unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea

s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a exercitat calea extraordinară

de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 675/R din 6 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în recurs.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de

curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs,

întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce nu a fost în

intenția legiuitorului.

Astfel, recurentul nu s-a conformat

unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în

alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o

situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge această

regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de G.P. împotriva deciziei nr. 675/R din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie

2011.