ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7229/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei

Sectorului 3, la data de 19 martie 2009, sub nr. 3979/301/2009, reclamanta Parohia

S.G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A., M.C.I. și M.L., ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din apartamentul nr.

X1., a imobilului - bloc situat în București, bd. C.C., sector 3, cu cheltuieli

de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 1420 pct. 3 și art. 1424 C. civ. și art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996

- legea locuinței.

Pârâții au formult întâmpinare, la data

de 08 aprilie 2009 prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, nula

și inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană tară calitate procesuală activă.

Prin sentința civilă nr. 6702 din 03

iunie 2009, Judecătoria Sectorului 3

a

admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia S.G.V. și a dispus evacuarea paraților

M.A., M.C.I. și M.L. din imobilul situat în București, B-dul C.C., sector 3.

împotriva acestei sentințe au declarat

apel pârâții M.A., M.C.I. și M.L.

Prin încheierea de ședință de la data de

22 martie 2010, tribunalul a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,

cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1410 - 1453 C. civ. și

art. 24 din Legea nr. 114/1996 formulată de apelantul M.A., reținând că acesta nu

a indicat niciun argument în privința motivelor de neconstituționalitate.

Totodată, instanța de apel a dispus amendarea

apelantului M.A. în temeiul art. 108

1

pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 815 A din 28

iunie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a respins ca nefondat apelul formulat de

apelanții M.A., M.C.I. și M.L. împotriva sentinței civile nr. 6702 din 03 iunie

2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3.

În termen legal, atât împotriva acestei

decizii cât și a încheierii din 22 martie 2010 au declarat recurs pârâții M.A.,

M.C.I. și M.L.

La termenul din 30 noiembrie 2012, recurentul

pârât M.A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, termen la care,

apărătorul intimatei reclamante Parohia S.G.V. a solicitat respingerea cererii precum

și ca instanța să dispună amendarea petentului pentru exercitarea cu rea credință

a cererii de recuzare.

Prin încheierea de ședință din camera de

consiliu de la 30 noiembrie 2012, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare

a Completului 2, compusă din doamnele judecător D.M., G.D. și A.R.

Totodată, instanța a respins cererea de

amendare a petentului M.A., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr 82 R din 1 februarie

2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca nefondate, recursurile formulate

de recurenții-pârâți M.A., M.C.I. și M.L., împotriva deciziei civile nr. 815A/28

iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul

nr. 3979/301/2009 și a cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M.A. împotriva

încheierii din data de 22 martie 2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant

Parohia S.G.V. A fost obligat recurentul pârât M.A. la 2000 RON cheltuieli de judecată

către intimata-reclamantă, hotărârea fiind irevocabilă.

împotriva acestei din urmă decizii au formulat

recurs pârâții M.A., M.C.I. și M.L. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și justiție la data de 04 august 2011.

Separat, pârâtul M.A., a formulat recurs

și împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

La data de 26 noiembrie 2012, instanța

a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursurilor, față de caracterul

irevocabil al deciziei și încheierii atacate și de dispozițiile art 299 C.

proc. civ.

Înalta Curte constată că recursurile deduse

judecății nu sunt admisibile, urmând a fi respinse ca atare în considerarea argumentelor

ce succed,

l. Cu privire la recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 82 R din 1 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor

procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile,

aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în

fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate

de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare

la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza

de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu,

unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui

nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac.

Art. 299 din C. proc. civ. stabilește ce

categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs

și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul de recurs există numai

în ceea ce privește hotărârile sus-menționate, neexistând posibilitatea să se declare

recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate de instanța

de recurs.

În speță, s-a exercitat calea extraordinară

de atac a recursului împotriva deciziei nr. 82 R din 1 februarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, dată în recurs, aceasta fiind irevocabilă,

în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de curtea

de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar

deschide calea „recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurentul nu s-a conformat unei

condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața

legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în

ordinea de drept.

de pârâtul M.A., împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins cererea de

recuzare a completului de judecată precum și cererea de amendare a

petentului M.A., întrucât respectiva încheiere

s-a pronunțat în cadrul soluționării unui recurs, având același caracter irevocabil.

În

consecință, hotărârea și încheierea supuse recursului, fiind

irevocabile, nu sunt susceptibile de reformare pe calea recursului și, față de considerentele

mai sus expuse, în baza art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâții M.A., M.C.I. și M.L. împotriva deciziei nr. 82 R din 1 februarie 2011

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de către pârâtul M.A. împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26

noiembrie 2012.