ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2010

Asupra cauzei de față, din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Reclamanții D.C.I. și D.I. au chemat în judecată pe pârâții I.G., I.G.I., I.D., I.G.G. și I.G.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul proprietatea reclamanților, situat în București, sector 3, pentru lipsa titlului locativ. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 4642 din 22 mai 2007 a admis cererea formulată de reclamanți, a dispus evacuarea pârâților din imobil pentru lipsă de titlu și i-a obligat la plata sumei de 1010,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxe de timbru. Tribunalul București, secția a V a civilă, prin decizia civilă nr. 291 din 25 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții I.G., I.G.I., I.D., I.G.G. și I.G.I. La termenul de judecată din data de 11 februarie 2009 pârâții au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 172 pct. 2, art. 282 alin. (1) și art. 292 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată, reținând, pe de o parte, că în motivarea excepției pârâții aduc elemente de nelegalitate cu privire la decizia recurată, iar, pe de altă parte, textele de lege invocate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea pricinii.

Pârâții au atacat cu recurs această încheiere de ședință, dezvoltând critici privind modalitatea de soluționare a fondului cauzei, nemulțumirile lor privind măsurile dispuse de judecători în derularea procesului și reiterând aspecte din motivarea excepției de neconstituționalitate. Înalta Curte urmează a constata nul recursul pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. ( 1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, deși recurenții au indicat, prin concluziile apărătorului ales, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte nu a identificat nici o critică care să poată fi circumscrisă acestor motive de casare a hotărârii, temeiurile fiind menționate doar formal. În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Așa cum rezultă din cuprinsul dispoziției legale citate, norma a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să aibă legătură cu obiectul cauzei, în sensul că, soluționarea litigiului se bazează pe aplicarea respectivei norme. Înalta Curte reține că, în temeiul prevederilor legale menționate, instanța în fața căreia se formulează o excepție de neconstituționalitate nu are competența de a verifica constituționalitatea normei ce face obiectul excepției, ci numai îndeplinirea condițiilor impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea respectivei excepții, respectiv cenzurarea modului în care Curtea de Apel a interpretat și aplicat prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Din cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, se constată însă că recurenții nu au dezvoltat critici care să se circumscrie vreunui motiv de recurs, nu au arătat în ce mod, prin soluția pronunțată, legea ar fi fost incorect aplicată sau în ce constă greșita interpretare a textului legal. Recurenții își exprimă nemulțumirile cu privire la măsurile procesuale luate de instanță, la soluțiile pronunțate, criticile conținând redarea unor principii de drept cu caracter general și a unor extrase din jurisprudența Curții Europene, fără a le raporta, în concret, la speța dedusă judecății. Succesiunea de afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, astfel încât să se poată reține, chiar și din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. În consecință, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanței configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții I.G. și I.I. împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.