ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4832/2011

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată

la 21 decembrie 2009, reclamanții C.D. și C.S. au solicitat instanței - în contradictoriu

cu pârâții M.I., M.A. și P.G.R. - ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună

evacuarea pârâților din imobilul situat în Constanța, obligarea acestora la plata

sumei de 837,12 RON, cu titlu de despăgubiri, și obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 1436 C. civ.

Învestită în primă

instanță, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 15943 din 19 octombrie

2009, a admis acțiunea reclamanților și a dispus evacuarea pârâților din imobilul

de mai sus, cu obligarea pârâților la plata sumei de 837,12 RON reprezentând contravaloarea

chiriei calculate conform contractului de închiriere din 15 iunie 2004, pentru perioada

cuprinsă între luna mai 2008-aprilie 2009.

Pentru a se pronunța

în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că pârâții nu au făcut dovada

existenței vreunui titlu locativ valabil la data promovării acțiunii.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții M.I., M.A. și P.G.R., cale de atac ce a fost

calificată la data de 02 martie 2010, ca fiind apel.

La data de 30

martie 2010 pârâții, prin apărător, au solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 21698/212/2008, în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 170 din 02 aprilie 2010 a Tribunalul Constanța, secția civilă, s-a respins cererea

de suspendare a judecății apelului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., și a fost respins apelul pârâților, ca nefondat.

Împotriva acestei

din urmă decizii au declarat recurs pârâții M.I., M.A. și P.G.R., criticând-o pentru

nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul din

06 septembrie 2010, recurenții-pârâți, prin avocat, au invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 1436 C. civ., ce privesc evacuarea chiriașilor fără o prealabilă

înștiințare la termenul stabilit în contract, solicitând instanței sesizarea Curții

Constituționale în conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea

din 06 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,

pe considerentul că dispozițiile art. 1436 C. civ. a căror neconstituționalitate

s-a invocat, nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze. Totodată s-a fixat

termen la data de 25 septembrie 2010.

În termen legal,

împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții, prin avocat, care a susținut,

în esență, că erau întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 29 alin. (1),

(3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, cu excepția

invocată.

S-a arătat că

legătura cu soluționarea cauzei a textului de lege a cărui neconstituționalitate

se invocă este dată de faptul că pe art. 1436 C. civ. și-au întemeiat acțiunea reclamanții.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În speță, recurenții-pârâți,

în fața instanței de recurs, au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1436 C. civ. raportat la dispozițiile art. 27 alin. (1), art. 47 alin. (2)

și (7) din Constituție.

Or, excepția de

neconstituționalitate invocată prin dispozițiile legale arătate, nu are legătură

cu soluționarea pricinii, în condițiile în care, deși reclamanții, prin acțiunea

introductivă, au indicat ca și temei de drept art. 1436 C. civ., în considerentele

hotărârii, instanța a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 480

și 998 C. civ.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții M.I., M.A. și P.G.R. împotriva încheierii de ședință

din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2011.