ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 27 iunie 2008, sub nr. 10772/299/2008, reclamantele S.C.L. și C.N.C. au solicitat evacuarea pârâtului O.I. din imobilul situat în București. Prin sentința civilă nr. 11372 din 25 aprilie 2008, Judecătoria a admis acțiunea reclamanților și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul supus analizei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 950 din 29 iunie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 2, 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În ședința publică din 26 aprilie 2010, pârâtul O.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., excepție ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât a fost invocată ulterior pronunțării instanței cu privire la cererea de suspendare a cauzei, solicitată de recurentul – pârât. Împotriva încheierii pronunțată la 24 aprilie 2010 a declarat recurs autorul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aducând critici de nelegalitate, motivând că, în mod greșit, s-a respins excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., pentru că aceste prevederi limitează și restricționează în mod ilegitim egalitatea în fața legii a părților din proces, în sensul că se condiționează suspendarea judecății, de aprecierea unor participanți la procesul civil.

Folosirea cuvântului „poate” este de natură să îngrădească accesul la justiție pentru cetățenii care invocă existența sau inexistența unui drept ce face obiectul judecății, astfel că se încalcă dispozițiile art. 21 din Constituția României, cu privire la accesul liber la justiție. Recursul împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate, a fost declarat de recurent în ședința publică din 26 aprilie 2010, deci în termen legal. Cererea scrisă a fost depusă ulterior la instanța competentă să soluționeze recursul. La termenul din 9 decembrie 2010, recurentul prin cerere scrisă a solicitat acordarea de ajutor public judiciar în sensul asigurării reprezentării și apărării printr-un avocat numit.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar. În conformitate cu dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecății, de la data formulării cererii de către persoana interesată și se menține pe tot parcursul etapei procesuale, în care a fost solicitat. Art. 13 din același act normativ, circumscrie în sensul că ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.

În speța supusă analizei, petentul O.I., în calea de atac a recursului aflat pe rolul Curții de Apel București împotriva deciziei nr. 950 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a formulat cerere de ajutor public judiciar, la data de 14 decembrie 2009, cerere care a fost admisă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009, fiind desemnat din oficiu ca apărător în beneficiul petentului, doamna avocat Mihai Mariana din cadrul Baroului București. În această etapă a procesului, la Curtea de Apel București, secția a IIl–a civilă, recurentul prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință pronunțată la 24 aprilie 2010. Împotriva acestei încheieri petentul prin apărător a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Faptul că, recurentul (care a beneficiat de ajutor public judiciar în ultima cale de atac împotriva unei hotărâri) a declarat recurs împotriva unei încheieri pronunțată în calea de atac a recursului, nu îi deschide calea pentru a formula o nouă cerere de ajutor public judiciar. Concret, dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 61/2008, sus enunțate, nu sunt aplicabile demersului judiciar, ci cererea formulată în recurs și admisă, se menține până la finalizarea căii de atac a recursului aflat pe rolul Curții de Apel București.

Referitor la recursul declarat împotriva încheierii pronunțată la 26 aprilie 2010. În esență, autorul excepției este nemulțumit de forma de redactare a textului de lege criticat, scopul criticii sale fiind ca, pe calea controlului de neconstituționalitate, să le reformeze în sensul înlăturării sintagmei „poate” cu sintagma „trebuie”. Or, examinarea excepției de neconstituționalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluției legislative, excede competenței Curții Constituționale, care potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Din această perspectivă, în mod corect s-a respins ca inadmisibilă excepția invocată.

De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens prin decizia nr. 390 din 19 martie 2009 prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1), (2) și (3), art. 57, art. 167 – art. 169, art. 183 și art. 244 alin. (1) C. proc. civ. În concluzie, încheierea pronunțată la 26 aprilie 2010 este legală și nefiind incidente dispozițiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul O.I. împotriva încheierii de ședință din 26 aprilie 2010 și a încheierii de ședință din 8 martie 2010, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.