ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2009 a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 raportat la art. 36 alin. (1) din Constituția României, excepție invocată de pârâta recurentă C.S. Drept consecință, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru motivele ce urmează. Excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta recurentă C.S.

privește dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 potrivit cărora, evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și se raportează la prevederile art. 26 alin. (1) din Constituția României, conform cărora, autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată, solicitându-se în fapt interpretarea, aplicarea textului în speță. Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta C.S. criticând-o pentru nelegalitate, critică ce poate fi încadrată în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că instanța, soluționând pe fond excepția și-a depășit atribuțiile, încălcând în acest mod ordinea constituțională.

Situațiile în care instanța de judecată sesizată cu o astfel de excepție poate să se pronunțe asupra ei, sunt strict și limitativ prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Instanțele nu au examinat dacă situațiile reglementate de lege s-ar regăsi în excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant pentru a fi abilitată să se pronunțe asupra ei, astfel că soluția de respingere a excepției ca inadmisibilă este greșită, aspect din care rezultă că instanțele și-au depășit atribuțiile substituindu-se practic Curții Constituționale. Soluționarea recursului a fost întreruptă de la 8 iunie 2010 și până la 21 septembrie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Analizând încheierea recurată prin prisma criticii formulate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acesteia pentru argumentele ce succed.

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată rezultă că, pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea condițiilor cumulative, strict și expres prevăzute de alin. (1), (2) sau (3) din același text legal, respectiv excepția de neconstituționalitate să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia; excepția de neconstituționalitate să fie ridicată de una din părți, din oficiu de către instanța de judecată sau de către procuror în cauzele la care participă; prevederile care fac obiectul excepției de neconstituționalitate să nu fie declarate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În speță, aceste condiții de admisibilitate nu sunt îndeplinite cumulativ întrucât dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 nu au legătură cu soluționarea cauzei din considerentele ce succed. Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâtei C.S., autoarea excepției de neconstituționalitate, se referă la evacuarea pârâtei din apartamentul din județ Cluj. Dispozițiile art. 25 alin. (1), conform cărora evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu au legătură cu soluționarea în fond a cauzei câtă vreme se invocă de reclamant inexistența vreunui titlu locativ a pârâtei, acesta din urmă afirmând contrariul față de prevederile O.U.G nr. 40/1999.

Incidența dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 în speță reprezintă o chestiune de interpretare și de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești și nu constituie o problemă juridică de apreciere a neconstituționalității acestora, raportat la prevederile art. 26 alin. (1) din Constituția României, atribuție rezervată în exclusivitate Curții Constituționale. Totodată, incidența în cauză a prevederilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă de asemenea o chestiune de interpretare și de aplicare a acestora în dreptul intern conform Legii nr. 30/1994 raportat la prevederile art. 11 și art. 20 din Constituția României.

Înalta Curte, constatând că instanța de judecată nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat întrucât motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.S. împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.