ÎCCJ, decizie (scj.ro #84597)

Abuz

în serviciu. Daune morale

Abuzul în serviciu, prin transferarea

ilegală a unor angajați în locuri de muncă unde nu puteau fi încadrați și

refuzul de a-i reintegra în vechiul lor loc de muncă dispusă prin hotărâri

civile executorii, constituie fapte de natură a cauza suferințe morale

persoanelor vătămate, în principal ca urmare a lipsei locului de muncă și a

purtării proceselor timp de doi ani, implicând deplasări repetate în alte

localități și stresul inerent.

Ca atare, obligarea inculpatului condamnat pentru abuz în serviciu la plata

unor daune morale este justificată.

Secția

penală, decizia nr.1762 din 4 aprilie 2003

Prin sentința penală nr.1351 din 18 decembrie 2000, Judecătoria Suceava a

condamnat pe inculpatul Ț.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în seviciu

prevăzută în art.246 C.pen.

La data de 28 ianuarie 1998, inculpatul, în calitate  de primar al

orașului Seini, a dispus transferul, în interesul serviciului, de la

Primăria  orașului Seini la Serviciul Public de Gospodărie Comunală și

Locativă   Seini, începând cu 1 februarie 1998, a șapte angajați,

între care și a părților civile M.D., B.A., L.V. și M.A.

Transferul a fost dispus cu încălcarea prevederilor art.69 din Codul

muncii, raportat la art.11 din Legea nr.1/1970, potrivit cărora, pentru

realizarea transferului era necesar acordul unității la care se face

transferul, precum și consimțământul angajatului.

S.P.G.C.L. Seini, cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a

Primăriei Seini, nu a  solicitat  și nu a acceptat transferul

părților civile; mai mult, martorul L.V., șeful S.P. G.C.L. Seini, a adus la

cunoștința inculpatului  că nu există posturi corespunzătoare pentru a

angaja părțile  vătămate, și nici fondul de salarii necesar pentru  a

le remunera.

Inculpatul a ignorat această situație și, considerând că martorul L.V. s-a

făcut vinovat  de neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor de transfer,

l-a sancționat cu mustrare.

Părțile vătămate au atacat la Judecătoria Baia-Mare dispozițiile de transfer

abuzive, prin sentințele civile pronunțate fiind admise contestațiile și

anulate deciziile de transfer, dispunându-se reintegrarea lor la vechiul loc de

muncă de la primărie, începând cu 1 februarie 1998.

După rămânerea definitivă a acestor hotărâri, ca urmare a respingerii

apelurilor formulate de Primăria Seini, părțile vătămate au solicitat

inculpatului punerea lor în executare,  reintegrarea în vechiul  loc

de muncă și plata drepturilor bănești de la 1 februarie 1998; inculpatul a

refuzat, încadrând pe unele din posturi alte persoane.

Cu privire la latura civilă, prima instanță a constatat că

inculpatul a fost obligat prin hotărârile civile la plata

drepturilor salariale aferente perioadei în care părțile civile au fost lipsite

de aceste drepturi.

Instanța a constatat că părțile civile au suferit și un prejudiciu moral prin

fapta inculpatului și l-au obligat să le plătească câte 10.000.000 de lei

reprezentând daune morale.

Prin decizia penală nr.377 din 21 mai 2001, Tribunalul Suceava a respins apelul

declarat de inculpat.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.65 din 4 februarie 2002,  a

admis recursul inculpatului și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la

art.10 lit.b

1

C.proc.pen. și la art.18

1

C.pen. l-a

achitat, aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de

un milion de lei și a menținut soluția dată laturii civile.

Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că instanțele trebuiau să

respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale, este nefondat.

Repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune trebuie să  asigure celui

vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se, astfel,

situația anterioară faptei prejudiciabile, fără a i se impune părții vătămate

să suporte, indiferent sub ce formă, consecințele unei activități ilicite a

cărei victimă a fost.

Prejudiciul supus reparării, în condițiile art.998 C.civ., poate fi

patrimonial

sau nepatrimonial, moral, acesta din urmă constând  în lezarea onoarei sau

reputației unei persoane, sau în alte suferințe  de ordin psihic.

Pentru repararea unui asemenea prejudiciu este justificată acordarea unor

compensații materiale ce se stabilesc de către instanță prin apreciere, având

în vedere împrejurările concrete ale cauzei.

În afară de alte urmări de ordin moral,  este evident stressul suferit de

părțile civile în cursul celor doi ani, cauzat de greutățile deplasărilor de la

Seini la  Suceava, în mod repetat, pentru judecarea proceselor.

In consecință, constatându-se că părțile civile, ca urmare a abuzului

inculpatului  au suferit și un prejudiciu moral cu consecințe negative

asupra vieții și sănătății lor și a familiilor, acordarea unor

compensații materiale este justificată, putându-se considera astfel restabilită

situația    dinainte de săvârșirea infracțiunii, justa și

integrala reparație a daunelor suferite, motiv pentru care recursul în anulare

a fost respins.