ÎCCJ, decizie (scj.ro #84597)

Abuz în serviciu. Daune morale Abuzul în serviciu, prin transferarea ilegală a unor angajați în locuri de muncă unde nu puteau fi încadrați și refuzul de a-i reintegra în vechiul lor loc de muncă dispusă prin hotărâri civile executorii, constituie fapte de natură a cauza suferințe morale persoanelor vătămate, în principal ca urmare a lipsei locului de muncă și a purtării proceselor timp de doi ani, implicând deplasări repetate în alte localități și stresul inerent. Ca atare, obligarea inculpatului condamnat pentru abuz în serviciu la plata unor daune morale este justificată. Secția penală, decizia nr.1762 din 4 aprilie 2003 Prin sentința penală nr.1351 din 18 decembrie 2000, Judecătoria Suceava a condamnat pe inculpatul Ț.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în seviciu prevăzută în art.246 C.pen. La data de 28 ianuarie 1998, inculpatul, în calitate de primar al orașului Seini, a dispus transferul, în interesul serviciului, de la Primăria orașului Seini la Serviciul Public de Gospodărie Comunală și Locativă Seini, începând cu 1 februarie 1998, a șapte angajați, între care și a părților civile M.D., B.A., L.V. și M.A. Transferul a fost dispus cu încălcarea prevederilor art.69 din Codul muncii, raportat la art.11 din Legea nr.1/1970, potrivit cărora, pentru realizarea transferului era necesar acordul unității la care se face transferul, precum și consimțământul angajatului. S.P.G.C.L. Seini, cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a Primăriei Seini, nu a solicitat și nu a acceptat transferul părților civile; mai mult, martorul L.V., șeful S.P.

G.C.L. Seini, a adus la cunoștința inculpatului că nu există posturi corespunzătoare pentru a angaja părțile vătămate, și nici fondul de salarii necesar pentru a le remunera. Inculpatul a ignorat această situație și, considerând că martorul L.V. s-a făcut vinovat de neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor de transfer, l-a sancționat cu mustrare. Părțile vătămate au atacat la Judecătoria Baia-Mare dispozițiile de transfer abuzive, prin sentințele civile pronunțate fiind admise contestațiile și anulate deciziile de transfer, dispunându-se reintegrarea lor la vechiul loc de muncă de la primărie, începând cu 1 februarie 1998. După rămânerea definitivă a acestor hotărâri, ca urmare a respingerii apelurilor formulate de Primăria Seini, părțile vătămate au solicitat inculpatului punerea lor în executare, reintegrarea în vechiul loc de muncă și plata drepturilor bănești de la 1 februarie 1998; inculpatul a refuzat, încadrând pe unele din posturi alte persoane.

Cu privire la latura civilă, prima instanță a constatat că inculpatul a fost obligat prin hotărârile civile la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care părțile civile au fost lipsite de aceste drepturi. Instanța a constatat că părțile civile au suferit și un prejudiciu moral prin fapta inculpatului și l-au obligat să le plătească câte 10.000.000 de lei reprezentând daune morale. Prin decizia penală nr.377 din 21 mai 2001, Tribunalul Suceava a respins apelul declarat de inculpat. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.65 din 4 februarie 2002, a admis recursul inculpatului și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b 1 C.proc.pen. și la art.18 1 C.pen. l-a achitat, aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de un milion de lei și a menținut soluția dată laturii civile.

Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că instanțele trebuiau să respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale, este nefondat. Repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se, astfel, situația anterioară faptei prejudiciabile, fără a i se impune părții vătămate să suporte, indiferent sub ce formă, consecințele unei activități ilicite a cărei victimă a fost. Prejudiciul supus reparării, în condițiile art.998 C.civ., poate fi patrimonial sau nepatrimonial, moral, acesta din urmă constând în lezarea onoarei sau reputației unei persoane, sau în alte suferințe de ordin psihic. Pentru repararea unui asemenea prejudiciu este justificată acordarea unor compensații materiale ce se stabilesc de către instanță prin apreciere, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei.

În afară de alte urmări de ordin moral, este evident stressul suferit de părțile civile în cursul celor doi ani, cauzat de greutățile deplasărilor de la Seini la Suceava, în mod repetat, pentru judecarea proceselor. In consecință, constatându-se că părțile civile, ca urmare a abuzului inculpatului au suferit și un prejudiciu moral cu consecințe negative asupra vieții și sănătății lor și a familiilor, acordarea unor compensații materiale este justificată, putându-se considera astfel restabilită situația dinainte de săvârșirea infracțiunii, justa și integrala reparație a daunelor suferite, motiv pentru care recursul în anulare a fost respins.