Decizia nr. 529/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 161/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, anularea Raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate nr. x/03.07.2013 și, în consecința, să se constate inexistența stării de incompatibilitate în ceea ce privește exercitarea concomitenta a mandatului de primar al Orașului Negru Vodă, cât și a calității de reprezentant al Orașului Negru Vodă în Adunarea Generală a Acționarilor a S.C. B. S.A. 1.

Prin sentința nr. 161 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, ca neîntemeiată. 1.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 1.

Prin decizia nr. 3064 din 7 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat, în temeiul art. 493 alin. (5), raportat la dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 161 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că acesta a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 1.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., argumentând că instanța de control judiciar a anulat recursul ca urmare a unei erori materiale. 1.

La data de 29 februarie 2016, contestatorul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., referitoare la faptul că decizia pronunțată în temeiul acestui text de lege nu este supusă niciunei căi de atac. 1.

Prin încheierea din 12 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de contestatorul A. și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (2010), prin raportare la art. 21, art. 24 și art. 129 din Constituția României, suspendând, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata contestației în anulare și judecata cererii de suspendare a executării deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de contestatorul A., până la pronunțarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate. 1.

Prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul A., ca neîntemeiată. 1.

Prin rezoluția din data de 16 octombrie 2017, judecata contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost stabilită pentru data de 13 februarie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației în anulare de față, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare. Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă invocarea motivelor expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac. Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare, ca netimbrat, a recursului promovat de reclamantă. Înalta Curte reține că, în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Prin urmare, procedura admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare. În contextul în care demersul contestatorului este îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac, motivele invocate pe calea contestației în anulare nu pot fi analizate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) și ale art. 503 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză. Față de soluția pronunțată, examinarea cererii de suspendare a deciziei nr. 3064 din 7 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nu se mai impune.