ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2018, sub nr. de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea Deciziei de Imputare nr. x din 10.10.2017 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și a actelor subsecvente, respectiv a Hotărârii nr. CT/NC 2676468 din 08.12.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și a Hotărârii nr. 14/20.02.2018 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Afacerilor și Internelor; exonerarea reclamantului de la plata sumei de 6942 RON, reprezentând paguba produsă Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și restituirea sumelor încasate cu acest titlu până la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1708/03.12.2018, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că Legea nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor reglementează la art. 30 - 32 procedura căilor de atac în ipoteza emiterii unei decizii de imputare.

Tribunalul a constatat că, dacă persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ jurisdicțională, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, actul administrativ jurisdicțional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acțiunii în contencios administrativ. Aceasta fiind și ipoteza dedusă judecății, constatând că actul administrativ jurisdicțional, Hotărârea nr. 14/20.02.2018 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, a fost emisă de un organ central (din cadrul Ministerul Afacerilor și Internelor), instanța constată că soluționarea prezentei cauze este de competența Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința nr. 44 din data de 31 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal; a fost declinată competența soluționării cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivirea conflictului negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța competentă să judece conflictul, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a dispus suspendarea procesului până la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 a funcționarilor publici, lege aplicabilă și reclamantului care își desfășoară activitatea în baza unui raport de serviciu specific funcționarilor publici cu statut special [art. 39 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române coroborat cu art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului], cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, situație de excepție ce nu poate fi identificată în speță, după cum s-a anteargumentat.

Soluția s-a apreciat că este în concordanță cu cele statuate prin Decizia nr. 23/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii, potrivit căreia în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, litigiile având ca obiect acțiuni în anularea deciziilor de imputare și a hotărârilor comisiilor de jurisdicție a imputațiilor constituite la nivelul ministerelor și autorităților publice centrale, promovate de militarii nominalizați de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflați în misiune în afara granițelor țării prevăzuți de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 și de funcționarii publici din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998 (în a cărei sferă de cuprindere se situează și reclamantul din prezenta cauză), sunt de competența tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea Deciziei de Imputare nr. x din 10.10.2017 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și a actelor subsecvente, respectiv a Hotărârii nr. CT/NC 2676468 din 08.12.2017 emisa de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontiera Timișoara și a Hotărârii nr. 14/20.02.2018 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Afacerilor și Internelor.

Potrivit dispozițiilor art. 30 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea militarilor, persoana care consideră că imputarea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, poate face, într-o primă fază, contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării deciziei de imputare, respinsă prin Hotărârea nr. CT/NC 2676468 din 08.12.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera Timișoara, iar ulterior a formulat plângere la Comisia de jurisdicție a imputațiilor din Ministerul Afacerilor Interne, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 14/20.02.2018.

Potrivit art. 43 din O.G. nr. 121/1998: "În situația în care, după epuizarea procedurii administrativ-jurisdicționale, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii."

În acord cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instanța, învestită cu soluționarea regulatorului de competență, constată că prezentul litigiu intră sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În același sens, trebuie menționată și Decizia nr. 23/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii, potrivit căreia în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, litigiile având ca obiect acțiuni în anularea deciziilor de imputare și a hotărârilor comisiilor de jurisdicție a imputațiilor constituite la nivelul ministerelor și autorităților publice centrale, promovate de militarii nominalizați de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflați în misiune în afara granițelor țării prevăzuți de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 și de funcționarii publici din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competența tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun și pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special, aspect reținut și în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 9 februarie 2016.

Față de aceste argumente, norma prevăzută de art. 109 din Legea nr. 188/1999 devine o normă de trimitere specială în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu prezintă relevanță organul emitent al actul contestat ci raportul juridic dedus judecății, care atrage competența de soluționare în favoarea tribunalului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV