ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 ianuarie 2017, sub nr. 416/2/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2600853 din 03 iunie 2016 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de imputare nr. 2600540 din 05 aprilie 2016 emise de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu; anularea Hotărârii nr. 91 din 16 august 2016, emisă de pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Hotărârii nr. 2600853 din 03 iunie 2016 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu și anularea Deciziei de imputare nr. 2600540 din 05 aprilie 2016 emise de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, cu consecința exonerării reclamantului de plata sumei de 499 lei ce i-a fost imputată, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1789 din 17 mai 2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în considerarea calității părții reclamante de funcționar public cu statut special.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2017, sub Dosar nr. x/3/2017.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 4920 din 6 septembrie 2017, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii este reprezentat de actul administrativ jurisdicțional, prin care este finalizată procedura administrativă de contestare, astfel încât, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei se determină prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din aceeași lege și la rangul central al Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, operând o derogare de la art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât reclamantul a folosit și procedura administrativ jurisdicțională.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Deciziei de imputare nr. 2600540 din 05 aprilie 2016 emisă de ITPF Giurgiu privind obligarea reclamantului A. la plata sumei de 499 lei, reprezentând paguba creată ca urmare a nerespectării de către reclamant a unor obligații de serviciu pe timpul exercitării funcției de șef birou; anularea Hotărârii nr. 2600853 din 03 iunie 2016 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul ITPF Giurgiu, emisă în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de imputare; anularea Hotărârii nr. 91 din 16 august 2016 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, emisă în soluționarea plângerii formulate împotriva acestei hotărâri, și exonerarea reclamantului de la plata sumei imputate.

Înalta Curte reține că actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, fost comisar șef de poliție în cadrul Inspectoratului Teritorial de Poliție de Frontieră Giurgiu (funcționar public cu statut special).

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Această interpretare este conformă Soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Soluția se impune și prin prisma Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 11 aprilie 2016, potrivit căreia, revine tribunalului competența de soluționare a cauzelor având ca obiect contestația formulată împotriva hotărârii emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor constituită pe lângă MAI.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtele Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT