ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2207/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne:

- anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/9746 din 19.10 2016, comunicat la data de 31.10.2016 prin proces-verbal, prin care s-a dispus respingerea contestației, ca neîntemeiată, formulată împotriva Dispoziției Inspectorului General nr. 225106 din 01.09.2016 emisă de Inspectorul General din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, și menținerea sancțiunii aplicate, respectiv destituirea din poliție prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare;

- anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. ll/10022 din 07.11.2016, comunicat cu proces-verbal la data de 15.11.2016, prin care se constată încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului cu Ministerul Afacerilor Interne începând cu data de 19.10.2016, ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție;

- anularea în tot a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. ll/9746 din 19.10.2016, ca netemeinic și nelegal;

- anularea în tot a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. ll/10022 din data de 07.11.2016, ca netemeinic și nelegal;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la reintegrarea reclamantului în cadrul Poliției de Frontieră Română - Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu în funcția de inspector principal de poliție, deținută anterior aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la data aplicării sancțiunii destituirii din poliție -19.10.2016 și până la data reintegrării efective în cadrul Poliției de Frontieră Română - inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu în funcția de inspector principal de poliție;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata de daune morale, în cuantum de 100.000 RON;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 374/2017 CAF din 14 septembrie 2017 a Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii introductive vizează anularea unor ordine emise de o autoritate publică centrală, fiind incidente în stabilirea competenței de soluționare a cauzei dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc în mod expres în favoarea Curții de Apel competența de soluționare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 4866 din 11.12.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/2000, coroborate cu prevederile din Legea nr. 360/2002 și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecății, respectiv un conflict de muncă, generat de raportul de serviciu al funcționarului public civil, cu statut special, de polițist, în cauză devin incidente dispozițiile care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului cu statut special, de polițist.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/2000 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că actele administrative contestate au fost emise în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, fost polițist - funcționar public cu statut special.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe".

De asemenea, Înalta Curte constată faptul că prin soluția de principiu adoptată de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 18 februarie 2013, s-a reținut faptul că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale". Astfel, văzând faptul că reclamantul s-a adresat instanței de la domiciliul său, competența de soluționare revine acestui tribunal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.