ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5014/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2016 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timișoara și Ministerul Afacerilor Interne, anularea Deciziei de imputare nr. x din 1.06.2016 emise de Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontieră Timișoara din cadrul M.A.I.; anularea Hotărârii Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ITPF Timișoara nr. x/15.07.2016; anularea Hotărârii nr. 129 din 15.09.2016 emise de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în dosarul administrativ nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 470/2017 pronunțată la data de 15.02.2017 de către Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 253 din 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și a anulat Decizia de imputare nr. x/01.06.2016, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Hotărârea nr. x/15.07.2016, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara - Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Hotărârea nr. 129/15.09.2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne București - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor.

De asemenea, a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 253 din 22 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiate.

Recurentul-pârât susține că în speță concluziile cercetării administrative au fost consemnate în Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x din 19.05.2016, iar în baza acestuia s-a emis decizia de imputare nr. 3.732.536 din 01.06.2016 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.910 RON.

Precizează că potrivit Ordinului nr. 51 din 7 aprilie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport, dovada stabilirii domiciliului sau a reședinței se face cu copia cărții de identitate sau a buletinului de identitate și nu cum a apreciat reclamanta, respectiv prin declarația proprietarului, adeverințe emise de asociația de proprietari sau anchetă socială care să demonstreze domiciliul sau reședința solicitantului. Consideră că reclamanta nu a îndeplinit condițiile necesare pentru decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, întrucât nu a făcut dovada stabilirii domiciliului sau a reședinței prin mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Susține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a apreciat că expirarea vizei de reședință denotă o aplicare rigidă a dispozițiilor legale, deși prevederile OMAI nr. 51/2014 sunt exprese și obligatorii la acordarea drepturilor de transport.

Intimata-reclamantă B. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, invocând faptul că recursul este inadmisibil, având în vedere că aspectele expuse prin recurs nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

Pe fond, consideră că recursul este neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare și recalificată de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, se constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la instanța de fond la dosarul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanței de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

De asemenea, se constată că, deși paragraful 2 de pe pagina 3 a cererii de recurs nu se regăsește în întâmpinarea de la fond, acesta nu conține veritabile critici cu privire la legalitatea hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar nemulțumirea recurentului-pârât cu privire la una dintre susținerile instanței de fond, neputând fi considerat ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara împotriva sentinței civile nr. 253 din 22 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara împotriva sentinței civile nr. 253 din 22 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2020.