ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4592/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2019, sub nr. x/2019, urmare disjungerii din dosarul nr. x/2019, reclamantul A. în numele și pentru membrul său B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, a solicitat instanței anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/72157/01.06.2016 și a Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. x/10.06.2016 și obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin și a unei noi dispoziții având ca obiect încadrarea sa pe funcția pentru care a promovat concursul; obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin și a unei noi dispoziții de acordare a gradului profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite; obligarea pârâților să stabilească drepturile salariale în raport cu funcția pentru care a promovat concursul și în raport de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite, începând cu data emiterii ordinului și a dispoziției conform funcției pentru care a promovat concursul și a gradelor profesionale raportate la vechimea în specialitatea studiilor absolvite; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale dintre drepturie salariale încasate și cele cuvenite, din perioada cuprinsă între data emiterii ordinului și a dispoziției de încadrare corespunzătoare concursului și data emiterii ordinului și a dispoziției în raport de funcția pentru care a promovat concursul și de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

Prin sentința civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, incidența prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului membru de sindicat. Având în vedere că sindicatul a introdus cererea în numele membrului de sindicat, iar domiciliul acestuia este în județul Caraș-Severin, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul Caraș-Severin este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2020, sub același număr de dosar.

2.1. Hotărârea Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 245 din 3 iunie 2020, Tribunalul Craș-Severin a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul solicită anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/72157/01.06.2016 și, întrucât emitentul actului administrativ contestat este o autoritate publică centrală, criteriul care operează la stabilirea competenței este cel al autorității publice centrale chemate în judecată, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii.

De asemenea, în raport de cealaltă solicitare a reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, a reținut incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, competența de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea instanței de grad mai înalt, respectiv a curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11.06.2020, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 157 din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, în cauză, competența materială de soluționare aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, norme de competență speciale față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar declanșat de reclamantul B. prin Sindicatul Polițiștilor Europeni "Europol" vizează în principal anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/72157/01.06.2016 și a Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. x/10.06.2016, sub aspectul încadrării reclamantului pe funcția pentru care a promovat concursul, iar ca o consecință a anulării acestor acte administrative, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin și a unei noi dispoziții, prin care să îi acorde gradul profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite, la stabilirea drepturilor salariale în raport cu funcția pentru care a promovat concursul și în raport de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite, începând cu data emiterii ordinului și a dispoziției conform funcției pentru care a promovat concursul și a gradelor profesionale raportate la vechimea în specialitatea studiilor absolvite și la plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, din perioada cuprinsă între data emiterii ordinului și dispoziției de încadrare a concursului și data emiterii ordinului și a dispoziției în raport de funcția pentru care a promovat concursul și de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

Calificarea raportului juridic dedus judecății este aceea a unui raport de serviciu pe care reclamantul urmărește a-l modifica, ceea ce determină, corespunzător, și solicitarea de anulare a unor acte administrative și emitere de noi acte care să valorifice, în plan juridic, modificarea pretinsă prin acțiunea formulată în fața instanței judecătorești.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispozițiile art. 5 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcționar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu indică în mod expres instanța judecătorească competentă să judece în primă instanță un litigiu precum cel de față, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică.

Astfel, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Polițiștilor Europeni "Europol" și pe pârâții IPJ Timiș și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.