ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.03.2019, reclamantul Sindicatul D. în numele și pentru membrii săi A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Arad și Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat anularea Dispoziției nr. 358/22.07.2016 emisă de pârâți pentru A., membru de sindicat care a promovat concursul, Dispoziției nr. 468/31.07.2017 emisă de pârâți pentru B., precum și Ordinul nr. II/3889/12.07.2017, membrul de sindicat care a promovat concursul; Dispoziției nr. 715/17.11.2017 emisă de pârâți pentru C., precum și Ordinul nr. II/6410/09.11.2017, membrul de sindicat care a promovat concursul.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la emiterea unor noi dispoziții și ordine având ca obiect încadrarea membrilor pe funcția pentru care au promovat concursul; obligarea pârâților la emiterea de noi dispoziții și ordine de acordare a gradului profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite de fiecare membru; obligarea pârâților la stabilirea drepturilor salariale în raport cu funcția pentru care a promovat concursul fiecare membru și în raport de corectă încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite, începând cu data emiterii ordinelor și a dispoziției conform funcției pentru care fiecare membru a promovat concursul și a gradelor profesionale raportate la vechimea în specialitatea studiilor absolvite, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, din perioada cuprinsă între data emiterii ordinelor și dispozițiilor de încadrare corespunzătoare concursului și data emiterii ordinelor și a dispoziției în raport de funcția pentru care au promovat concursul și de corectă încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite. De asemenea a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 2525 din 19 august 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ instituie o competență exclusivă în favoarea domiciliului reclamantului, indiferent dacă acțiunea este formulată prin reprezentant.

2.2. Prin Sentința nr. 790 din data de 13 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Ilfov.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Ilfov.

S-a dispus suspendarea, din oficiu, a judecatei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arat a constatat că reclamant în cază este Sindicatul D., a cărui calitate procesuală activă este recunoscută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, ceea ce-i conferă îndreptățirea de a introduce cererea în numele membrilor săi, conform alin. (2) din același articol, în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), soluție consacrată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în recurs în interesul legii.

Concluzionând, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2204 s-a considerat că instanța de la sediul sindicatului este competentă să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată de Sindicatul D., în numele membrilor de sindicat.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calității procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competență cu care a fost sesizată instanța supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în ședința de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Această soluție a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, sindicatul acționează în numele membrilor săi, menționați în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizația fiind reprezentantul acestora în fața instanței.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competența în favoarea Tribunalului Arad, reclamanții având domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe.

În ceea ce privește Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din C. muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecința, stabilirea competenței, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul D. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Arad și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.

GGC - GV